Citind „Dilema veche” nr. 928 din 20-26 ianuarie 2022, în rubrica semnată de Andrei Pleşu găsesc reluată o mică poezie (ca o scoică!) scrisă de Mircea Vulcănescu şi intitulată „Crocodilii”: „Patru crocodili, în somn, / Bat la poarta unui domn. / Domnul poarta a deschis / Crocodililor în vis. / Până când s-a deşteptat, / Crocodilii l-au mâncat”. Poezia, care seamănă mai mult a fabulă, are şi o morală: „Când visezi astfel de vise, / Nu deschide porţi închise!” M-au frapat două aspecte: feerica idee care ţâşneşte din puţinătatea versurilor şi ironia fină care stă ascunsă ca un mărgăritar în miezul unei scoici. Şi imediat gândul meu s-a îndreptat spre conceptul de ironie pe care încă din vremea lui Tryphon din Alexandria era considerat „un discurs prin care se desemnează ceva contrar prin contrariul său, cu ajutorul unei simulări glumeţe”.

Claudiu T. Arieşan, în „Hermeneutica umorului simpatetic” (Editura „Amarcord”, Timişoara, 1999), un volum consistent în ceea ce priveşte tema abordată, încadrează ironia în sfera comicului alături de satiric, parodic, grotesc şi umoristic

În „Luceafărul de dimineaţă” nr. 10 din 2021,  criticul Alex Ştefănescu  abordează tema „exprimării în extenso”, făcând referire şi la  ironie. Echivalată şi cu „persiflare” sau „zeflemea”, DEX-ul din 2009 o defineşte ca fiind o „vorbă, frază, expresie, afirmaţie care conţine o uşoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificaţii opuse sensului lor obişnuit”.  Pornind de la  imensa cantitate de lectură făcută, Alex Ştefănescu precizează că a întâlnit două feluri de ironie: 1. „una DINAMITARDĂ, minimalizatoare, care are o funcţie distructivă şi este benefică doar în măsura în care distruge fertilizator”; 2. „una  DE INTENSITATE CALMĂ, ca formă a conştiinţei de sine”.

Pe aceeaşi modalitate de clasificare se pliază şi Poliana Liliana Banu în „Discursul ironic în ficţiunea post-modernistă” (Craiova, 2017): 1.” în sens negativ, nu respectă condiția de adevăr; este o comunicare duplicitară, generează iluzii, așteptări, produce un dezacord între semnificațiile unui mesaj, folosește enunțuri disimulate și reprezintă o strategie de excludere pentru cei care nu o înțeleg”; 2. “în sens pozitiv, ironia menține sau restabilește relațiile sociale și lasă impresia unei false agresivități, reduce tensiunea și dramatismul, limitează exprimarea emotivă”.

Deoarece comicul nu este încă delimitat riguros de teoreticienii lui, ironia ia  o formă fluidă, infiltrându-se picătură cu picătură, eludând astfel graniţe conceptuale  cum ar fi umorul, sarcasmul, litota, paradoxul, antifraza sau eufemismul, găsindu-şi un loc de evidenţiere masivă în parodie, fiindcă aici se ironizează o manieră de gândire a celuilalt. Atât de mult se infiltrează încât, spune Claudiu T. Arieşan în volumul citat, “ironia împinsă la punctul de extremă vibraţie şi acutizare” se transformă în umor, iar biruinţa acestuia face să dispară ironia: “înţepăturile egoiste ale zeflemisitorului nu ne pot revela caracterul serios şi dramatic al vieţii, pe care gravitatea senină a umoristului o iluminează de la sine, meditând profund asupra păcatului”.

Alex Ştefănescu, pornind de la definiţia conceptului în discuţie, consideră ironia “ca o formă de discreditare”, adăugând că “nu poţi construi ceva serios discreditând”. Distinsul critic îi sfătuieşte pe cei ce apelează la filonul ironic să se ralieze “unei  ironii care reprezintă mai curând un fel de iradiaţie a culturii literare”.

Dan Mănucă, în “Elemente ale comicului în literature actuală” (academiaromana-is.ro, 2012), defineşte  demersul ironic pornind de la aceeaşi definiţie consacrată: “ironic este tot ce spune în realitate un lucru, dar gândeşte un altul, tot ceea ce ia în serios aparenţa în detrimentul esenţei, spre a le discredita”. Dan Mănucă descoperă mai multe  caracteristici ale ironiei: generatoare de  paradoxuri, producătoare de elemente surpriză, prezenţa unei naivităţi prefăcute,  elemente de didactică prin tendinţa de a-l instrui pe cititor  sau  elemente stăpânite de patimă care “duc spre sarcasm când dispare aluzia , iar bătaia de joc se dezlănţuie în torente”.

Poliana Liliana Banu, în studiul amintit mai sus,  consideră că “ironia se evidenţiază prin mecanismele de care dispune pentru a exprima contrariul a ceea ce emiţătorul gândeşte, într-o manieră care să nu insulte receptorul, dar să îşi atingă scopul propus”.

Vasile Spiridon vede ironia ca fiind “o modalitate perfectă la care se recurge pentru penalizarea cu inteligenţă a insuficienţelor”. Este o definiţie pe care o asociez acelui tip de ironie  prezent la epigramişti.  Ei cultivă francheţea ironică ataşată unor mici “răutăţi” venite dinspre o fineţe  a gustului, pentru că ei pun în creaţiile lor, atât cât sunt în stare,  nu numai etică, ci şi estetică.

Terry Eagleton scrie o carte de 200 de pagini intitulată “Umor” (un volum “Baroques Books & Arts”, Bucureşti, 2019) şi în care reuşeşte să demonstreze că  „umorul înseamnă cu mult mai mult decât răutate şi ranchiună”, aspect valabil şi pentru ironie, implicit, epigramă. Acelaşi lucru îl spune şi Alex Ştefănescu în sursa amintită: „Acolo unde există zăcăminte de cultură, apar la suprafaţă umorul, plăcerea jocului, sentimentul relativităţii formelor de exprimare”.

Toţi epigramiştii pe care i-am citit sunt ironişti, dar foarte puţini sunt umorişti, adică apţi de a sublima demersul ironic. Dar şi aşa, Alex Ştefănescu concluzionează că totuşi, „ironia de bună calitate are întotdeauna o funcţie integratoare”. (GEORGICĂ MANOLE)

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole).

POLITICIAN GROBIAN

Când erupi ca un Vezuviu

Zic, ţinându-mi nervii-n frâu,

Că puteai să fii un fluviu,

Dacă n-ai fi fost pârâu. (ELENA MÂNDRU)

STELUŢA PREVESTITOARE

„Iar steluţa cea de sus

Oare ce-o avea de spus?”

„Brazii, schela de ţiţei…,”

Se vor da pe-un pumn de lei. (SORIN FINCHELSTEIN)

CUVINTE NOI

De-o vreme-ncoace-ţi ies în cale

Pe-ntreaga glie ne-ntrerupt

Cuvintele mai uzuale:

Şomer, parlamentar, corupt. (VASILE LARCO)

ÎN GARĂ

O stare greu de suportat

Lăsată este de la Domnul:

Că mai întâi te fură somnul,

Apoi bagajul ţi-e furat. (VASILE LARCO)

SANCȚIUNE MERITATĂ

Motivul vreau să vi-l prezint

Prin următoarele cuvinte:

„Oricând, pe-aleșii care mint,

Electoratu-i ține minte!” (MIHAI HAIVAS)

DRUMUL SPRE SUCCES

Nu-i o întâmplare,

Noi o știm prea bine:

Banul, prin mișcare,

Chiar bănet devine! (MIHAI HAIVAS)

EPITAFUL UNUI BEŢIV NOTORIU

Nu beat fiind, aş fi murit,

Cum mă bîrfesc cei răi de gură,

Ci eu, doar n-am mai reuşit

Să mă trezesc din... băutură! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

UNOR POEŢI „MODERNI”

E clar, cum e cuprinsul unei jalbe,

Că de un timp, la unii, poezia

E scrisă-n versuri chiar atît de albe,

Încît se cam confundă cu hîrtia! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

SOACRA LA TRATAMENT BALNEAR  

La odihnă când pleca,

Eu, cu milă creștinească,

I-am urat în sinea mea:

Dumnezeu s-o odihnească! (ION DIVIZA)

PERSPECTIVE   

Avem, în fine, guvernanți cinstiți 

Ce ne promit progres și bunăstare,

Jurând că ne vor face fericiți…

Dar sper că mai există vreo scăpare! (ION DIVIZA)

LAUREAT AL UNUI CONCURS DE EPIGRAME

Epigramist, acum proscris,

La un concurs fu premiat;

De-ar fi ştiut ce a urmat

În viaţa lui nu ar fi scris! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

AMOR ÎNFLĂCĂRAT LA VÂRSTA A III-a

Foc de paie! Vâlvătaie!

Doar când trupurile-s nude

Ş-atmosfera-i de bătaie,

Vezi că paiele-ţi sunt ude! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

INVIDIA ÎNTRE EPIGRAMIŞTI

Din câţi confraţi muncesc de zor

Sunt unii clasici până mor,

Iar alţii, vede Cel de Sus,

De ciudă mor că încă nu-s…(GHEORGHE BÂLICI)

EPITAFUL GRAFOMANULUI

A tot scris nestăvilit

Şi morala nu-ntârzie:

Nu e bine c-a murit,

Bine e că nu mai scrie… (GHEORGHE BÂLICI)

SIMILITUDINE

Chimiştii, cu-n demers comun,

Par teoria să susţină:

Un găinaţ de la păun,

E fix ca unul de găină! (VALENTIN DAVID)

IMATURITATE

Purtat pe umeri de sărac,

De bogătaş, de fiu, de tată,

Un cap e genul de dovleac,

Ce nu se coace niciodată! (VALENTIN DAVID)

UNUIA

Dânsul, la salarizare,

După cum se ştie, are

Toate sporurile-acu`

Numai spor la muncă nu! (ION MORARU)

PREŢURILE RIDICATE DIN MAGAZINE

Aceste cifre din vitrine

Frumos înscrise pe-un carton,

Sunt conturile-n bănci străine

Sau…numere de telefon?! (ION MORARU)

TORS

Lung, subţire,

Înnădit –

E din fire…

Cam sucit. (GRIGORE COTUL)

NEANT

E un vid nemărginit,

Însă îndoieli nu-ncap

Că a fost descoperit

La parlamentari în cap. (GRIGORE COTUL)

TABLOU POLITIC

Lumea a ieşit în stradă;

Luptă şi partidele,

Da-n această busculadă

Văd în aer...PeNeLe!  (MAX OPAIŢ)

CONCURENŢĂ

Azi, la mare preţ, valuta

Ispiteşte fete mari,

Ce  ,,muncesc "pe ceas, cu suta,

Nu de lei, ci de...dolari! (MAX OPAIŢ)

SAR PREŢURILE ÎN...CENTRUL VECHI

Fi-ndcă este pandemie,

L-a-ncercat deodată frica

Şi-a-ntrebat, măcar să ştie,

Cât de scumpă-i... ,,păsărica " ! (MAX OPAIŢ )

DE LA BUGET, COANE...!

În structuri parlamentare,

Este câte-o sinecură,

Potrivită la cel care,

Când munceşte, dă din ...gură ! (MAX OPAIŢ )

DEMOCRAŢIEI NOASTRE  

Ciudat e drumul străbătut,

Aş spune că e necurat,

Că cele bune-au dispărut

Şi cele rele s-au dublat. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

VINOVĂŢIE     

Cu cei ce azi sunt la putere

Vom pierde tot, de bună seamă,

Că toată ziua stăm la bere

Şi doar îi înjurăm de mamă. . (GHEORGHE I. GHEORGHE)

CONTRAST

Se-aprind în primăvară ruguri

Luând din-nalte ceruri har:

Ce-i bine, doar în trup de muguri,

Ce-i rău, în…”lut” parlamentar. (CONSTANTIN PROFIR)

CUTIA CRANIANĂ ÎN PERICOL!

Cum noi urcăm tot mai încet –

„Mâncând” ştiinţa altora –

Şi tot privim pe Internet…

Cutia se va micşora! (CONSTANTIN PROFIR)

MĂSURI DE SIGURANŢĂ

Infracţiuni făcea de n-am cuvinte

Şi-l tot scăpa un avocat de soi,

De-aceea l-a plătit să-l reprezinte

Tot el…la Judecata de apoi! (GEORGE EFTIMIE)

PERSEVERENŢĂ

Că scrie osanale celor mari

E-un obicei chiar foarte cunoscut,

Şi recunoaşte singur că-s vulgari…

Dar nu se poate rupe de trecut! (GEORGE EFTIMIE)

ZIUA STATULUI DEGEABA

(Consecvență)

M-am gândit la un catren

Plin de zvâcuri și antren

Însă care este graba?

Nu mai bine stau degeaba?... (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA STATULUI DEGEABA

(Opinia cocălarului)

„Doar o zi de stat degeaba?

Bre, mă lași cu-așa gargară!

Îți zic io care e treaba:

Poate, da' în altă țară...” (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA REZERVAȚIILOR NATURALE

Țară - rezervație

Unde-ntreaga nație

Crede că e naturală

România anormală... (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA CUTIILOR DE CONSERVE

La noi, n-o să prea vezi pe stradă

Mașini cu tinichele-n coadă

Și n-ai de ce să râzi de ele

Când sunt chiar ele tinichele! (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA ÎMBRĂȚIȘĂRILOR

Îmbrățișări și veselie

În primitoarea Românie

Se pupă Putin cu Macron

Iohannis e amfitrion.. (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA SCRISULUI DE MÂNĂ

Scrisul de mână-i folosit

Adesea la procuratură

De-aceea eu vă spun cinstit:

Mai bună e o tastatură... (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA COMPLIMENTELOR

Eu aș face-un compliment

Unora din Parlament:

„Sunteți, dragii mei aleși

Ca gunoiul de sub preș!” (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA CALCULATOARELOR MAC

Că e Apple, Asus, Mac

Pentru mine - tot un drac

Că mă trec sudorile

Tot uitând parolele! (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA SOȚULUI

Soțul sunt eu, ca să se știe

Și cum nu sunt lgbd-ist,

A-mi dedica o poezie

Îmi pare-un gest cam narcisist... (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA CONSTANTEI EULER

Un număr irațional

Legat și de o derivată

Care se simte magistral

În țara noastră democrată... (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA PRĂJITURILOR DE CIOCOLATĂ

Un baton de ciocolată

Era visul de-altă dată

Acum, rafturile-s pline

Dar parale sunt puține... (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA CONFDENȚIALITĂȚII DATELOR

Ce date confidențiale?

Că eu nu am nimic de-ascuns,

Decât oloiul cu sarmale

Că niciodată nu-s de-ajuns! (ŞTEFAN BAŞNO)

TEORIA RELATIVITĂŢII

Einstein a avut dreptate,

Relative sunt cam toate…

Chiar iubirea nesfârşită

Ţine numai o clipită. (VASILE MANOLE)

DARWIN ŞI TEORIA LUI

De Geneză provocat,

A cam demonstrat de toate,

Dar a fost şi deprimat

Că se trage din primate. (VASILE MANOLE)

LA MOARTEA UNUI BEŢIV

La moartea lui fu mare supărare;

Avea atâta spirt îngurgitat

Încât, când i-au aprins o lumânare,

În clipa următoare-a explodat. (DAN NOREA)

BEŢIVII AU DUMNEZEUL LOR

În rai sunt membri permanenţi;

Dacă-i miroşi, au o miasmă…

Dar ei sunt cei mai competenţi

Să se ocupe de agheasmă. (DAN NOREA)

CALITATEA  VIEŢII

( în 255 de capitale: București, locul 188,
   Viena-26 (Un studiu)
 Hai să mergem repede,
La Viena trăim bine;
Au trăsuri, baruri, piscine,
Or mai fi și lebede. (DUMITRU BUJDOIU)



JENNIFER LOPEZ

(și-a asigurat poponețul pentru 268 milioane
de euro (Presa)
Cam mult pentru două buci,
Deși-s nambăr oan în lume;
De-acum diva de renume
Poate filma și la turci. (DUMITRU BUJDOIU)


CE MAI CREȘTE OMUL? (Mediafax)
Mai toți creștem câini, pisici,
Unii-au în cap…păsărici;
Un severinean prostuț
Stă-n apartament c-un…struț. (DUMITRU BUJDOIU)

DUPĂ LUPTE…SECULARE
Gata, avem antrenor!
Parc-am zice “Avem Papă!”;
Dar Burleanu tot nu scapă,
Că la fotbal e farsor. (DUMITRU BUJDOIU)

BRAȘOVUL, CEL MAI NEPOLUAT JUDEȚ DIN ȚARĂ (Analiză)
O fi aerul de munte,
Care îl menține-n frunte,
Dar și cultura…din sole:
Mai mulți cartofi, nu fasole. (DUMITRU BUJDOIU)
 

DEPINDE CU CE OCHEAN PRIVEȘTI

Cu ce cântare nume mari, sonore

Măsoară raiduri, victime minore,

Când nu există - o știm de la bunici -

Nici nații mici, nici suferințe mici? (NICOLAE MĂTCAȘ)

DACĂ I-AI CĂLCAT PE COADĂ

ȘI N-AI MICROFOANE-O CLADĂ

Ce dacă-s mai-marii lumii

(Chiar și președinți de iure)?

Te trimit în pizza mumii

Sau în alte zone-obscure. (NICOLAE MĂTCAȘ)

CUM SUPRAVIEȚUIEȘTE RM ÎN CRIZA ENERGETICĂ

O duce de azi pe mâini:

Ia - nici nu prin interpuși -

C-o mână de la români

Și cu alta dă la ruși. (NICOLAE MĂTCAȘ)

SATUL ARDE ȘI BABA SE PIAPTĂNĂ

Hamletian aparteul

Minții lente și-nțelepte:

„Nu forțez CSAT-ul.

Iar războiul? Mai aștepte!” (NICOLAE MĂTCAȘ)

CUM ÎȘI MOTIVEAZĂ PLAGIATORUL HOȚIA?

Hoț de texte, prins de mână,

Fură după rânduiele:

Cândva - cu mănuși de lână,

Astăzi - cu mănuși de piele. (LERU CICOARE)

SĂ-NCEPEM A-L CURĂȚA DE UNDE SE   ... ALTEREAZĂ

Nu s-au purtat nici țin dispúte

Un pește cum să-l prelucrăm,

Dar dacă de la cap se-mpute,

N-ar fi de-aici să-l curățăm? (LERU CICOARE)

DELICATA LEGE A PLAFONĂRII PREȚURILOR LA ENERGIE

Moșmondesc la lege-un an și-o vară,

Doar or face-o cât mai infezabilă,

S-o refacă până-n primăvară,

Când scăpăm de iarna ingerabilă. (LERU CICOARE)

CEL MAI MARE CĂȘTIG DIN SCUMPIREA ENERGIEI

ÎI REVINE STATULUI

Cum să aibă interesul

Ca să scadă prețurile,

Când acesta poartă fesul

Și-i ascund finețurile?! (LERU CICOARE)

CERTIFICATUL ANTICOVID LA LOCUL DE MUNCĂ

După ani de zile-n stigma torului,

Îl declară toți, luați de val,

Chiar și avocatul - al poporului! -,

Ne-con-sti-tu-ți-o-nal. (LERU CICOARE)

NU CULTURĂ (FĂRĂ CERTIFICAT),

CĂ TE FURĂ (ȘI-AI CLACAT)

Fără muncă nu se poate.

Vrei să dai ort(ac)ul popii?

Fără teatru poți, serate,

Să nu-ți fure mintea   ... tropii. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

SCIMBARE  BRUSCĂ DE OPTICĂ PRIVIND CERTIFICATUL VERDE

Și-au schimbat pe loc discursul

(Păsul nu ni-l mai testează)

Cum își schimbă-ndărăt cursul

Iordanul de Bobotează. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

MOARTEA AȘA-ZISULUI CERTIFICAT VERDE?

Dacă pân' și OMS-ul

Îl socoate coptorât,

Să-l mai crezi pe fariseul

Ce ți-l bagă-abject pe gât? (NICOLAE CRIHĂNEANU)

PRINCIPALUL ÎNVINGĂTOR DE LA AUSTRALIAN OPEN, 2022

Simona, miniponderala,

Încálecă iar geamandura:

N-a-nvins-o, zice ea, rivala,

A dat-o jos, acerb,   ... căldura. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

MEMORIE BRICI, DAUNĂ IMPRESCRIPTIBILĂ

A mimat o scenă de amor

Într-un film c-un boss în tinerețe.

Cu optzeci de toamne pe-un picior,

Acum cere-adet, la bătrânețe. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist