Înalta Curte de CasaÈ›ie È™i JustiÈ›ie a stabilit în mod expres că o persoană prejudiciată în urma vaccinării împotriva COVID-19 poate urmări repararea pagubei, atât în temeiul legii speciale a răspunderii pentru produse cu defecte, cât È™i în temeiul dispoziÈ›iilor de drept comun privind răspunderea delictuală pentru fapta proprie.
SemnificaÈ›ia centrală a Deciziei nr. 525 din 18 martie 2025, publicată în octombrie 2025, este că regimul special din Legea nr. 240/2004 nu blochează calea acÈ›iunilor întemeiate pe art. 1349 È™i art. 1357 Cod civil, atunci când reclamantul indică È™i conduite culpabile ale altor persoane decât producătorul. Înalta Curte a respins recursurile Ministerului Sănătății È™i ale Statului Român, prin Ministerul FinanÈ›elor, menÈ›inând soluÈ›ia instanÈ›ei de apel care a obligat la analiza excepÈ›iilor lipsei calității procesuale pasive È™i prin prisma temeiului delictual invocat în subsidiar. (…)
InstanÈ›a supremă a plecat de la art. 9 din Legea nr. 240/2004, care consacră caracterul neexclusiv al răspunderii pentru produse, permiÈ›ând cumulul ori alternativa cu răspunderea contractuală sau extracontractuală.
În raport cu această normă, Curtea a arătat că simplul fapt că litigiul priveÈ™te un „produs” nu impune ignorarea pretinselor fapte ori omisiuni imputabile altor entități, susceptibile a fi analizate în cadrul răspunderii delictuale de drept comun. În consecință, legitimarea procesuală pasivă a pârâÈ›ilor chemaÈ›i pentru fapte proprii nu poate fi respinsă pe motivul existenÈ›ei regimului special al producătorului.
ÎCCJ a reÈ›inut totodată că trimiterea la Strategia NaÈ›ională de Vaccinare aprobată prin H.G. nr. 1031/2020 este nerelevantă pentru chestiunea calității procesuale pasive, care vizează doar identitatea dintre pârât È™i subiectul pasiv al raportului litigios; aspectele de fond – existenÈ›a faptei ilicite, vinovăția È™i legătura de cauzalitate – rămân pentru rejudecare.