Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în mod expres că o persoană prejudiciată în urma vaccinării împotriva COVID-19 poate urmări repararea pagubei, atât în temeiul legii speciale a răspunderii pentru produse cu defecte, cât și în temeiul dispozițiilor de drept comun privind răspunderea delictuală pentru fapta proprie.
Semnificația centrală a Deciziei nr. 525 din 18 martie 2025, publicată în octombrie 2025, este că regimul special din Legea nr. 240/2004 nu blochează calea acțiunilor întemeiate pe art. 1349 și art. 1357 Cod civil, atunci când reclamantul indică și conduite culpabile ale altor persoane decât producătorul. Înalta Curte a respins recursurile Ministerului Sănătății și ale Statului Român, prin Ministerul Finanțelor, menținând soluția instanței de apel care a obligat la analiza excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și prin prisma temeiului delictual invocat în subsidiar. (…)
Instanța supremă a plecat de la art. 9 din Legea nr. 240/2004, care consacră caracterul neexclusiv al răspunderii pentru produse, permițând cumulul ori alternativa cu răspunderea contractuală sau extracontractuală.
În raport cu această normă, Curtea a arătat că simplul fapt că litigiul privește un „produs” nu impune ignorarea pretinselor fapte ori omisiuni imputabile altor entități, susceptibile a fi analizate în cadrul răspunderii delictuale de drept comun. În consecință, legitimarea procesuală pasivă a pârâților chemați pentru fapte proprii nu poate fi respinsă pe motivul existenței regimului special al producătorului.
ÎCCJ a reținut totodată că trimiterea la Strategia Națională de Vaccinare aprobată prin H.G. nr. 1031/2020 este nerelevantă pentru chestiunea calității procesuale pasive, care vizează doar identitatea dintre pârât și subiectul pasiv al raportului litigios; aspectele de fond – existența faptei ilicite, vinovăția și legătura de cauzalitate – rămân pentru rejudecare.