Este românul care, potrivit unui clasament oficial, a călătorit în cele mai multe țări din lume. Cu rucsacul în spate, la aproape 70 de ani, Gheorghe Iavorenciuc abia s-a întors din Vietnam și visează deja la noi aventuri. A numărat 226 de state de pe glob și își dorește ca, în următorii ani, să mai adauge încă vreo 15.
În clasamentul național al globe-trotter-ilor ocupă prima poziție, însă nu asta îi aduce bucurie, ci experiența acumulată, bogăția spirituală, prietenii pe care îi culege de prin cele mai ascunse cătune ale lumii. Nu călătorește pe cărări umblate. Nu îl sperie ”zonele de risc”, nu ocolește triburile colorate, nici metropolele care îți taie răsuflarea. Gheorghe Iavorenciuc caută oameni, le ascultă poveștile, îndeasă în desaga-i lecții de viață pe care, apoi, le împărtășește cu ceilalți.
Un botoșănean care, între o călătorie și alta, reușește ceea ce puțini dintre cei de acasă au îndrăznit: să ridice de la zero un muzeu, să construiască un loc unic în Botoșani, un loc menit să cinstească memoria a doi mai artiști (Constantin Dracsin și Marcel Mănăstireanu). Expoziții, lansări de carte, evenimente culturale pe care Complexul Muzeal Botoșani le găzduiește fără vâlvă, fără grandomania antreprenorială în care se scaldă uneori micile întâmplări ale urbei.
Undeva la marginea orașului Botoșani, pe strada Doboșari, căutătorii de frumos găsesc un spațiu cu supranume de muzeu, dar care sparge limitele rigorilor muzeografic-științifice tocmai prin aerul ușor boem, prin nonconformismul aparent care domnește în curtea imensă și care îmbie nu doar la relaxare, ci și la creație sub toate formele ei.
Complexul Muzeal Botoșani pare, la prima vedere, un conglomerat artistic. Pe măsură ce pașii înaintează, spațiul își dezvăluie misterele. Artă populară, naivă sau tradițională, sculptură, fierărie, obiecte casnice din gospodăriile bunicilor și străbunicilor, ici un mic univers care recuperează un obicei de demult, dincolo o instalație recondiționată ce poartă amprenta vechilor meșteșugari.
O potecă duce în cel mai încărcat de emoție loc, cel care pare să fi adunat toate energiile: Colecția ”Constantin Dracsin” (20 iulie 1940 – 7 ianuarie 1999). Alături ”poposește” un alt artist: sculptorul Marcel Mănăstireanu (1 martie 1950 – 19 decembrie 2020).
Dacă în Colecția ”Constantin Dracsin” găsim tulburătoarele lucrări ale artistului scriitor, atelierul lui Marcel Mănăstireanu reface o viață ”așa cum a fost”, introduce privitorul în intimitatea atât de vulnerabilă a unui artist care a trăit pentru a crea și a creat pentru a trăi.
Un demers unic în istoria culturală a orașului Botoșani, menit să păstreze și să promoveze memoria unor artiști de excepție.
"Poate nu m-aţi dorit şi totuşi fără mine nu mai ajungeaţi buni!", ne spune Constantin Dracsin într-un vers care, fără să fie sentențios, ne avertizează că, pentru a trăi, e nevoie de mai mult decât a fi ”unul”. Călătoria, și asta a învățat Gheorghe Iavorenciuc în declarata singurătate, se împarte întotdeauna cu aproapele tău.
Nu întâmplător, de data aceasta, cea mai recentă aventură a lui Gheorghe Iavorenciuc capătă o valoare culturală importantă: artiști din Vietnam vor ajunge vara viitoare la Botoșani, în cadrul unei tabere internaționale de artă pe care Complexul Muzeal o va găzdui în premieră.
L-am invitat pe Gheorghe Iavorenciuc în studioul Știri Botoșani pentru a ne împărtăși din bucuria acumulată. Însă, cum viața începe de fiecare dată astăzi, antreprenorul cultural, botoșăneanul care de ani buni figurează pe locul întâi în clasamentul globe-trotter-ilor din România ne surprinde încă o dată: în curând va apărea un roman semnat de el, o carte pentru care s-a pregătit întreaga viață.
”De ce să nu spun, dacă am de spus ceva? Poate că mă apasă ceva, poate că sunt dator cuiva, poate că în interiorul meu stă ceva ascuns și mă macină. Poate că avem greșelile noastre în viață, cele care ne fac să devenim mai buni și să tindem să ne regăsim zi de zi. Un roman în care îmi cer iertare, un roman în care iert, un roman de o candoare extraordinară despre noi…”, ne mărturisește autorul Gheorghe Iavorenciuc.
Deocamdată se bucură de ”acasă”. De oameni, de diminețile pe care le adulmecă și le răscolește de-a lungul și de-a latul. Și visează la un mâine de peste mări și țări…
”S-ar putea să fie Libia, Algeria sau Iranul. Mai am Sudanul, mi-au rămas foarte puține țări. Nu țările la care merg sunt importante, ci culturile acestor țări. Tu ești parte din lumea în care ajungi. Și simți că lumea are nevoie de tine”, dezvăluie Gheorghe Iavorenciuc.
INVITATUL DE LA ȘTIRI: Gheorghe Iavorenciuc
Realizator: Florentina Toniță
Video / Montaj: Florin Timofte