Avem președinte, avem speranțe și (în așteptare) un nou proiect de țară. Însă avem și o societate foarte dezbinată, într-un prezent încă fragil sub multe aspecte. Despre cum putem fi din nou împreună, cine ne unește și cum contribuim fiecare dintre noi la reconstrucția unei societăți sănătoase, dar și despre ce pericole se află în preajma noului președinte și rolul partidelor într-o democrație funcțională am vorbit cu scriitorul Gellu Dorian. Un observator atent al lumii actuale, un comunicator eficient și, mai ales, o voce publică necesară într-un moment marcat de uriașe asprimi și patimi postelectorale.
”La un moment dat, din punctul de vedere al scriitorului, păream a trăi într-o distopie!”
În vremuri tulburi, într-un timp al politicii televizoide, cu tot soiul de manipulări care se pretind a fi ”salvatoare” și singurele ”adevăruri” valabile, devine tot mai dificilă informarea, înțelegerea corectă a faptelor și tot mai des își face loc îndoiala, necredința, suspiciunea față de tot ce se petrece în lumea reală.
Într-o avalanșă de opinii răsturnate alarmist pe rețelele sociale, este greu să mai distingem vocile clare, ancorate în realitatea imediată.
Prind definiție, scriitorul a fost dintotdeauna conștiința societății. Vocea publică, limpede și necesară pentru a ne situa corect în amalgamul timpului. Scriitorul nu este doar un artist al cuvântului, un neîntrecut meșter al limbajului, el are și menirea de a semnala, de a avertiza, de a ghida uneori, chiar de a direcționa conștiința colectivă.
Scriitorul Gellu Dorian a făcut deseori, în cărțile publicate de-a lungul timpului, radiografii sociale, istorice sau culturale ale României, în epoci diferite, în vremuri tulburi și de neînțeles.
Cum se vede, din persectiva unul ”cronicar al vremii”, prezentul pe care împreună îl trăim astăzi?
”La un moment dat, din punctul de vedere al scriitorului, păream a trăi într-o distopie, nu într-o realitate visată de cei de dinaintea noastră sau chiar de noi, începând din 90 încoace. Am trecut din 1990 prin mai multe alegeri de acest fel, de la cele cu Ion Iliescu - cu repetiție, cu intervalul Emil Constantinescu și apoi cu Băsescu și Iohannis, acum cu Nicușor Dan, încât de fiecare dată a rămas o portiță deschisă pentru viața pe care noi trebuie să o ducem mai departe. Nu a rămas niciodată o ruptură, dar de fiecare dată parcă au survenit dezamăgiri față de ce speram noi, față de ceea ce se promitea. Pe marginea acestor dezamăgiri acumulate până în prezent, această ”ediție” a alegerilor – care au început anul trecut, s-au blocat în decembrie și blocarea ne-a creat și o imagine în plus față de ceea ce ni se oferea atunci, cu o candidatură absolut aberantă, alegeri prelungite cu acestea din mai... Campaniile au fost aproape atipice, și cele din primul tur, mai ales cele din turul doi, când unul dintre candidați nu a vrut să stea de vorbă cu cei de acasă, crezând că victoria este doar în afara țării”.
”Totdeauna există un învingător și un învins!”
A fost, din păcate, multă discordie. O prăpastie între electoratul urban și cel rural. Este nedrept? Mai putem repara ceva?
”În mediul rural discernământul este mai epidermic. Problema este că satele sunt depopulate, unii nici nu mai pot ieși din case, sunt dezinformați ori nu mai doresc să voteze. Această diferență dintre rural și urban este firească, și datorită plecărilor masive în afară. George Simion nu a mizat pe voturile rurale, ci și pe cei din urban, mulți chiar au votat cu el și au crezut că poate fi modelul de politician care aduce schimbarea, care poate face ceea ce a promis, dovedind însă în campanie că multe dintre promisiuni erau doar metode de marketing sau modalități de a păcăli lumea. Lumea poate fi păcălită ușor în social-media, fără eforturi prea. Ceea ce am văzut la final s-a dovedit - și prin bucuria celor ieșiți în București, și în tăcerea de partea cealaltă, dar și recunoașterea cu tristețe, amară, a înfrângerii. Totdeauna există un învingător și un învins. Prin faptul că George Simion a recunoscut a crescut iarăși un pic în imagine. Este tânăr, are timp să își facă un profil. Doar că, după ce a pierdut de două ori, ar trebui să își dea demisia, asta ar fi cel mai bine pentru un șef de partid care a câștigat foarte mulți aderenți”.
Cine trebuie să își asume mai mult – în ambele tabere – pierderea sau câștigul, dar și derapajele din spațiul public? Cum revenim la valori? Cine ne va reuni?
”Echipele de ideologi din spatele acestor oameni. Nicușor Dan a promis că încearcă unirea. Cine îi va aduna la un loc pe români? Nimeni nu îi va putea aduna pe toți, cum nu toți au venit la vot. Cum se vor împăca aceste tabere este greu de spus. De o parte ar exista toleranță, înțelegere, ofertă de a se împăca lumea și de a merge la treabă mai departe. De partea cealaltă, se continuă într-un fel campania electorală și vânzoleala euforică din care nu poate ieși nimic bun. Aici trebuie să fie ideologii – cei buni - din spatele lui George Simion și să îndrepte lucrurile spre unirea forțelor românești, ca într-adevăr să poți face ce ai promis. Să aduci diaspora acasă, unde îi oferi toate condițiile și speranța unui viitor mai bun. Oamenii sunt nemulțumiți acolo, condițiile nu sunt bune. Puțini sunt realizați, restul așteaptă o revenire acasă unde doresc să găsească România de afară, așa cum o visează ei”.
”Frica este o armă biblică!”
Frica. Sub toate aspectele ei, de la nivel psihic până la cel fizic. Și de o parte și de cealaltă. Între frica de a nu se schimba nimic – în una dintre situații, și frica de a se schimba tot – în cealaltă situație. Am scăpat de ea?
”Frica este o armă biblică. Dumnezeu a putut veni pe lume, prin Iisus, tocmai prin această armă a fricii. Dar ce fel de frică era aceea? O frică ce apăra, care orienta spre calea dreaptă pe cei ce voiau să se îndrepte. În politică, în dezbateri mai ales și în contactul cu adversarul, au apărut amenințări, scoaterea dosarului, ai bube în spate și stai cu teamă, faci jocul celuilalt. Lucruri care atârnă greu într-o posibilă victorie, așa cum trebuie să fie ea, plină de împliniri. Or o victorie de cele mai multe ori – am văzut la Klaus Iohannis, bubele din viața de zi cu zi, transformate în frică, au atârnat foarte mult în deciziile pe care le-a luat”.
”Sunt aproape convins că Nicușor Dan este un om curat și ar putea dovedi că pentru el frica nu înseamnă nimic, ci doar frica de a nu izbuti să facă ceea ce are în plan. Și chiar are în plan să facă lucruri bune și să îi unească pe copii”.
”Cea mai profundă reformă va fi aceea a schimbării mentalității!”
Dacă va izbuti Nicușor Dan: cine îl va ajuta? Dacă nu va izbuti: cine îl va împiedica?
”Aceiași oameni! Pentru că te transformi, dintr-o proptea, într-un contrafort care împinge și risipește zidul. Dar sunt și oameni care au consecvență în ceea ce înseamnă asocierea și mergerea spre reușită într-un proiect de țară nouă, așa cum vrem noi să stim acum. România are nevoie de foarte multe reforme, în toate domeniile: justiție, învățământ, sănătate, dar și în viața socială. Cea mai profundă reformă va fi aceea a schimbării mentalității. Există un soi de rutină, de lene și mereu stare de jale, de nemulțumire, fără ca tu să faci efortul de a te salva singur. Noi încă nu avem această înțelepciune rudimentară, de om așezat”.
Avem un președinte atipic. Are 55 de ani, este independent și vine din zona activismului civic, cunoaște sistemul, administrația, dar și zona juridică. Care dintre aceste caracteristici va conta cel mai mult, îl va ajuta cel mai mult?
”Caracterul lui în primul rând. Pentru că se dovedește a fi un om de caracter. S-au aruncat asupra lui tot soiul de minciuni. Lucruri pe care el le-a corectat și a dovedit că este de caracter. În spatele lui trebuie să fie oameni la fel de curați și sinceri, care să lucreze pentru el. Este independent, dar a fost mereu în preajma unor partide. Prin urmare: caracterul lui, priceperea lui în administrație, nu este un om neajutorat, așa cum pare”.
”Nu multe partide, ci două ramuri solide!”
Partidele și-au pierdut electoratul, un fapt fără precedent. A fost un vot împotriva politicii, oamenii și-au luat soarta în propriile mâini. Cât de sănătos este acest lucru? Este bine să continuăm în acest fel? Este bine să ne așezăm din nou în spatele unui partid? Cum funcționează o democrație sănătoasă?
”Noi suntem de 35 de ani o democrație ”originală”. În acest interval au apărut nenumărate partide, care au fărâmițat, au rupt din doctrinele altor partide, subțiind și grosul forței umane din partidele existente. Când ai prea multe partide lucrurile nu se vor așeza niciodată în direcții clare. Ai nevoie de o ideologie de dreapta foarte credibilă și serioasă, fără prea multe ramificații. Și una de stânga, cu un partid solid, cu ideologie clară. Avem și aceste forme de asociere, cum e UDMR, care nu e partid, ci o etnie. La fel, minoritățile. Dar când ai partide de genul POT - nu POT…
Nu multe partide, ci două ramuri solide. Partidele mari trebuie să existe, altfel nu poți face un Parlament credibil, puternic, cu oameni profesioniști, care fac legile după care funcționăm”.
Ce greșeli ar putea face Nicușor Dan astfel încât să dezamăgească?
”Așteptările sunt foarte mari. Omul este supus greșelii…”
”Ambasadele sunt înțesate de oameni din vechile structuri!”
Ce pericole sunt în preajma lui Nicușor Dan?
”Pericole ar fi, mai ales cele care vin din nuanța sferei politice, acestea sunt cele care modifică de cele mai multe ori structura unui om ajuns la putere. Celelalte pericole pot veni din substratul de informații, din direcțiile pe care el le stăpânește și pe care ar dori să le controleze și să pună oameni de încredere. Ori acolo ai nevoie de profesioniști. Unde îi găsești? Pericol poate veni și din șantaje care ar însemna o înscenare, o chestiune legată de fonduri europene ce nu vin la timp”.
O zonă foarte delicată, când vine vorba despre Nicușor Dan, este legată de faptul că nu ar avea competențe în politica externă. Suntem într-un context politic foarte fragil. Are nevoie de oameni competenți, veți spune. Are România resurse în această direcție?
”Foarte delicată această situație. Cu siguranță lucrurile acestea nu se vor schimba atât de repede. Îi va fi foarte greu, ambasadele sunt înțesate de oameni din vechile structuri. Președintele își va face foarte repede căile de relații diplomatice, să ajung la importanți oameni politici ai lumii, care pot să însemne în conștiința noastră o siguranță. Primele 100 de zile vor fi edificatoare pentru ceea ce va urma”.
Concret, om cu om, ce ar trebui să facem fiecare dintre noi, indiferent de tabăra în care ne aflăm?
”Să uităm de aceste reguli ale campaniei, să dăm la o parte atacurile firești într-o astfel de campanie, să încercăm dialogul, asocierea în treburile pe care le facem, să ne găsim liniștea, liniște pe care o putem oferi și celorlalți. Altfel nu se încheagă nimic. Să conștientizăm situația în care ne aflăm. România este, de astăzi, altă țară, așa cum ne-am dori noi să fie. Și sperăm că așa va fi!”.
INVITATUL DE LA ȘTIRI cu scriitorul Dorian Gellu
Moderator: Florentina Toniță
Video/Montaj Florin Timofte
