Mama nu găsea serviciu și trăiam de azi pe mâine. De multe ori adormeam plângând, pentru că nu aveam ce mânca. De multe ori singura mâncare era pâinea cu sare sau cu ulei, când mai căpătam și noi.Temele mi le făceam la lumânare. Vecinii erau răi, bețivi și zilnic aveau loc certuri, scandaluri, bătăi. Noaptea nu puteam dormi din aceleași motive. Ne-au spart ușa de 6 ori. Am anunțat poliția, dar nu a făcut nimic.
Când am văzut că nu se mai poate trăi așa, pe la 13 ani am căutat de lucru și un om m-a luat să-i fac treabă în curte. Lipseam de multe ori de la școală. Munca era foarte grea pentru mine și după 2 ani parcă simțeam că mi-am pierdut toată energia. Bani primeam puțini, dar mă mulțumeam cu cât luam pentru că altă soluție nu era. Măcar nu mai răbdam de foame și dormeam liniștit. Am rămas repetent la Școala 2 și apoi m-am mutat la Școala 3. Dar tot așa am lipsit și am renunțat o vreme la școală. Am căutat să fiu pe placul unor băieți intrând în anturajul lor și am făcut lucruri de care acum imi este rușine.
După un timp mi-a venit mintea la cap și mă gândeam că trebuie să revin la școală. Mama nu prea putea să mă ajute. Mă gândeam să renunț definitiv la școală. Dar am zis să mai fac o încercare. M-am dus la Școala Specială, Acum se numește Liceul Tehnologic Special Sfântul Stelian. Am fost primit în clasa a VIII a. Eu eram supărat că mă gândeam că acuși am 18 ani și sunt abia în clasa a VIII a. Îmi era rușine de colegii mei. La Școala 3 toți râdeau de mine că mă îmbrac nașpa. Măcar aici nu făcea nimeni asta. Problemele cu lipsa mâncării au revenit, pentru că m-am mutat din nou cu mama. Omul la care lucram voia să stau să muncesc, iar eu voiam la școală. Așa că am încercat să mă descurc cumva, dar era foarte greu. Niște profesori și d-na asistent social m-au ajutat să mai fac față greutăților. Trebuia să am grijă și de mama. Când nu am mai putut să mă descurc, iar m-am dus la omul acela și am lipsit vreo trei luni de la școală.
Până la urmă am fost ajutat să obțin o bursa și așa am mai scăpat de grija zilei de mâine. Am plecat de la ghetouri, mi-am luat o gazdă, am început să mă simt și eu ca un om normal.
Au trecut anii. Acum am terminat școala și sunt mândru că eu chiar am învățat bine o meserie, cea de croitor. Am făcut și cursuri pentru ospătari. Îmi pare rău că am terminat școala. O să-mi fie dor de toate activitățile de la școală, de excursii. Simt că aici am reușit să ies la suprafață, să mă schimb, să devin mai bun, să zâmbesc, să mă exprim. Aici am primit multă iubire și am învățat să dăruiesc iubire. Și să respect. Îi respect pe toți profesorii. Și le mulțumesc pentru tot ce au făcut pentru mine.
Am cunoscut oameni minunați. Am învățat să fiu voluntar. Aproape 6 ani am participat la multe activități de voluntariat. Și mi-a plăcut mult. Voi rămâne în continuare voluntar și când e nevoie de mine voi veni cu drag. Cel mai mult mi-a plăcut când am fost să adunăm semnături pentru copiii care nu pot merge la școală. Am simțit atunci că fac ceva măreț. Faptul că reușeam să îi fac pe oameni să semneze era pentru mine ceva grozav.
Sunt fericit că am luat cea mai bună decizie, aceea de a nu abandona școala. Acum am 23 de ani şi abia am terminat școala. Sper ca viața mea să fie mai ușoară. Vreau să muncesc, să trăiesc cinstit.
Din păcate unii copii nu au avut dorința, poate nici curajul să facă ce am făcut eu, adică să revină la școală, să termine studiile. Poate că ar fi bine să fie încurajați. Să se găsească o soluție să fie și ei școlarizați.
Eu îi sfătuiesc pe toți cei care au abandonat sau nu au mers încă la școală să nu mai aștepte, să caute o școală unde să învețe carte, pentru că școala este cea care te face om adevărat.
Iar cei care pot face ceva pentru acești copii să facă, până nu e prea târziu.
Vă mulțumesc.
Balan Nicu – Ady
Absolvent 2014 - Liceul Tehnologic Special "Sf. Stelian" Botoșani
SURSA: observgandescpovestesc.wordpress.com
VEZI SI Pachetul de biscuiti si culegatorul de lacrimi
SCOALA VIETII sau despre copilariile tarzii