Decembrie 2025. În anul în care se împlinesc 60 de ani de la nașterea și 40 de la moartea lui Mugur Călinescu (28 mai 1965 - 13 februarie 1985), Teatrul ”Mihai Eminescu” îi onorează memoria elevului-erou printr-un spectacol remarcabil: ”Tipografic Majuscul”.
Pornind de la textul Gianinei Cărbunariu și completat cu file din Dosarul nr. 738 al Securității, „Panoul” - redenumit apoi „Elevul”, nume de cod pentru Mugur Călinescu -, Ella Nistor reușește un act teatral cu valoare de document.
Timp de o oră și jumătate, actorii botoșăneni recompun – într-un spectacol tulburător – firul cronologic (biografic) al ultimilor ani din viața lui Mugur, fixând astfel în memoria publicului un destin de erou și un model pentru generațiile de astăzi și din viitor.
”Tipografic Majuscul”, reprezintă debutul Ellei Nistor în regia de teatru, iar avanpremiera din 13 decembrie oferă o viziune complexă, inedită, structurată pe o succesiune de fapte reale care devin, pe măsură ce scenele se derulează, o reconstituire a istoriei însăși.
Ella Nistor reușește - regizoral și scenografic - să contureze imaginea unui regim opresiv căruia - chiar dacă unii dintre noi l-am străbătut - nu i-am cunoscut la adevărata dimensiune nici monstruozitatea, dar nici subversivul care a născut eroi și martiri încă necunoscuți astăzi. Decorul minimal, care se construiește odată cu acțiunea spectacolului, capătă și el valoare de simbol. Nu lipsesc tablourile, telefoanele cu fir, mașina de scris, lămpile, țigările Carpați, gecile de piele ”din RDG”, elementele de vestimentație specifice timpului.
Tânărul actor Ionuț Crețu este revelația acestei producții. Figură adolescentină îmbrăcată într-o inocență care ascunde o forță uriașă, cu o dezinvoltură nedisimulată, specifică vârstei, alternând de-a lungul spectacolului cu gravitatea întâmplărilor și asumarea propriilor fapte și decizii, personajul Mugur este, și grație interpretării lui Ionuț Crețu, o figură emblematică a rezistenței anticomuniste.
Prin ”Tipografic Majuscul”, un sinistru dosar de Securitate capătă noi dimensiuni: el prinde viață din nou, dar aduce pe scenă și emoția, lacrima sfâșietoare a unei mame, spaima și suspiciunea dintre oameni, jertfelnicia unui fiu, lașitatea unui sistem de învățământ prins în chingile securistoide, trădarea celor mari în care sunt atrași adolescenți îndemnați să mintă, să tacă. De aceea adolescentul Mugur Călinescu, prin curajul asumat, dovedit și demonstrat chiar de opresorii săi, salvează o întreagă epocă.
Iar Ionuț Crețu știe să dozeze, de-a lungul întregii reprezentații, o poveste care se construiește nu doar din file de dosar, ci și din replici și tăceri, din gesturi care compun un joc al expresivității corporale cu impact imediat asupra publicului (scena Mugur-Mama, meritul excelentei coregrafii marca Vica Bucun).
Lidia Uja impresionează în rolul Mamei. Dacă lacrima, în unele situații, scurtează drumul dintre actor și spectator, de data aceasta, Lidia Uja a reușit să adauge personajului autenticitate, forță, dar mai ales o vulnerabilitate pe care a transferat-o publicului, Mama devenind pentru o clipă personajul colectiv, martorul tăcut al unui timp-prizonier.
În fapt, acesta este și rolul teatrului: de a produce efectul de autentic, de a transforma în emoție informația rigidă, de a conferi accesibilitate faptelor istorice printr-un act artistic cu impact asupra publicului care, și în acest fel, înțelege mai bine trecutul. Iar Ella Nistor reușește - într-o perspectivă istorică contextualizară - să creeze personaje credibile, să creioneze o poveste pe care o nuanțează nu doar prin jocul actorilor, cât mai ales prin viziunea regizorală relevantă.
Sorin Ciofu, Silvia Răileanu, Cezar Amitroaei, Răzvan Amitroaei, Ioan Crețescu, Alexandra Acălfoae, împreună și separat, au făcut din Sala Studio a Teatrului ”Mihai Eminescu” un spațiu al libertății. Un spațiu în care viața unui adolescent arde, pentru a se stinge apoi încet, în disprețul unui regim care își ucide copiii cu sadism. La 40 de ani de la moarte, Mugur rămâne un simbol pentru tineri, un exemplu de demnitate și curaj.
Nimic, însă, din cuvintele de mai sus nu va putea înlocui prezența, ca spectator, în sală. O experiență inedită pentru botoșăneni la Sala Studio (fosta Sală Atelier), cu un spectacol care se joacă aproape în același suflu cu actorii, în aceeași bătaie de inimă.
Botoşani, oraşul în care a trăit şi a scris istorie Mugur Călinescu, își cinstește prin acest spectacol eroul-elev care a înfruntat de unul singur Securitatea. Un spectacol pe care ar trebui să îl vadă mai ales elevii din Botoșani, dar și spectatori din toată România.
Premiera va avea loc pe 21 decembrie 2025, în Sala Studio a Teatrului ”Mihai Eminescu”.