Greu găsim, în repertoriul teatrului botoșănean, un spectacol care să nu aibă ceva din amprenta de neegalat a acestei coregrafe. O amprentă care, deși este ușor de recunoscut, pare irepetabilă și mereu surprinzătoare.
Originală, inspirată, mereu cu mâinile în aer, gata de zbor. Așa e Vica Bucun. Un om pentru care pasiunea înseamnă să se/ne înveșnicească în dragoste. Un om care îl iubește pe Charlie Chaplin pentru că nu s-a rușinat niciodată să își trăiască fanteziile de copil.
Despre Victoria Bucun s-au scris pagini întregi și, cu toate acestea, nu pare de ajuns. S-a scris cu admirație, cu zâmbet și curiozitate. Cronicari din întreaga țară s-au oprit în fața acestui năstrușnic duh al dansului. I-au studiat mișcările, i-au urmărit evoluția și au dat verdicte. Însă pe Vica nu o poți cuprinde în totalitate. Când crezi că ai văzut tot, Vica se reinventează. Ca o minune a naturii căreia niciodată nu îi poți anticipa înflorirea.
Cel mai bine se ”simte” Vica Bucun în "Bocitoarele vesele" (regia Alexandru Vasilache), un soi de… musical tradițional, cum i s-a spus, un spectacol în care amprenta Victoriei Bucun este prezentă de la prima la ultima scenă. Nu uităm nici "Balerinul turbat", un spectacol realizat de Mihai Donțu după textul lui Denis Panfilov, care a beneficiat de coregrafia Victoriei Bucun. Ne amintim, însă, de momentele coregrafice din "Privește înapoi cu mânie", în regia Antonellei Cornici. De mișcarea scenică din "Aniversarea", a regizorului Erwin Şimşensohn, de spectacolul „La Academie” (regia Andrei Măjeri) sau de „Îmbătați de dragoste” (regia Alexandru Vasilache).
Și… toate celelalte! Cel mai recent spectacol în care a fost aplaudată: ”Tipografic Majuscul” (regia Ella Nistor), a cărei avanpremieră a avut loc sâmbătă, 13 decembrie 2025.
Pentru că, așa cum spuneam, Vica Bucun a armonizat cu harul său mai toate spectacolele Teatrului.
Victoria Bucun s-a născut pe 14 decembrie 1970, la Chişinău. A absolvit Institutul de Stat al Artelor la Chișinău, în Republica Moldova, apoi s-a angajat la Teatrul Naţional din Chişinău. Primul spectacol din România la care a lucrat se numea "Legături primejdioase" și se monta la București, în 1994. Acolo a început povestea românească a Victoriei Bucun. Drumul a purtat-o în orașe mai mari sau mai mici, de la Constanța la Oradea, la Iași și Botoșani. Aici s-a oprit și a devenit, în 2007, angajată a Teatrului Mihai Eminescu. Chiar dacă aripile au unduit mai departe și prin alte teatre. Chiar dacă a fost sezoane la rând coregraf la emisiunea "Dansez pentr tine".
Așa a părut într-o zi în Botoșani, orașul acesta mic din capătul țării, și oamenii au privit cum de niciunde o pasăre rătăcește cu aripi întinse, unduind în joacă printre priviri, zâmbete, nedumeriri, ca o uluire plutind peste o lume încărcate de griuri și de icneli provinciale.
Nimeni nu știa de ce pasărea a coborât aici, în orașul mic, dar cu actori talentați. Și de ce s-a îndrăgostit atât de tare, încât nu se sfia să facă declarații pe față: Este teatrul meu iubit! Spune ea. El, Teatrul, s-a lăsat cucerit și coregrafa Victoria Bucun a devenit angajată a instituției. Vica, după cum o știu toți.
Când a venit în România, de la Chișinău, în 1994, avea 24 de ani și buzunarele pline cu poveștile bunicilor. A lucrat pe scene mari, pe platouri de televiziune. Nu s-a lăsat păcălită de vedetisme, de tranziții sau promisiuni. Trecuse deja prin Botoșani de câteva ori. Fire hotărâtă, Vica alesese deja. "Cel mai bine m-am simțit la Botoșani, acolo am lucrat mai mult timp, am avut spectacole foarte interesante. Acolo a rămas și sufletul meu, la trupa de teatru din Botoșani".
"Victoria vrea mereu ceva sa faca. De aceea, ea este gata sa lucreze cu orice regizor animat de dorinta de a face teatru, indiferent ca acesta este mare sau mic, binecuvintat de glorie sau insotit de esecuri, faimos sau ignorat, la inceput de cale sau consacrat, mai important decit aceasta e ca respectivul vrea sa faca teatru, adica vrea sa faca ceva, adica nu pierde timpul in baruri pentru a-si birfi colegii si pentru a-si plinge de mila ca nu are conditii de munca, ci isi descheie camasa si infrunta cu pieptul gol realitatea. Ea este animata tot timpul de dorinta de a construi, de a merge inainte, in pofida circumstantelor potrivnice pe care le intilneste uneori in cale.
Pentru Victoria Bucun, coregrafia pe care o face (ma refer la cea integrata spectacolelor de teatru) este un fel de spovedanie. Ea se marturiseste. Se pocaieste si se purifica totodata. Isi marturiseste pacatele pentru a fi absolvita. Este si o marturie despre o anume perioada pe care a trait-o si despre modul in care a existat. Este o pledoarie pentru a ne regasi ingenuitatea. Este o incercare de a-i da o replica raului din om, depresiei din jur si e un indemn de-a depasi deznadejdea si de-a gasi ceea ce este mai frumos in aceasta viata. Ea incearca, vorba poetului, sa gaseasca perle chiar si in noroiul de pe strazile basarabene", scria în urmă cu ceva ani scriitorul Dumitru Crudu.
Talentul Vicăi nu a rămas fără lauri. A obținut numeroase premii naţionale, iar Uniunea Teatrală din Moldova (UNITEM) i-a acordat de mai multe ori titlul de cel mai bun coregraf de teatru.
Victoria Bucun este omul care ne arată în fiecare spectacol că viața merită trăită!
LA MULȚI ANI!