Și asta pentru că Profesorul a lăsat moștenire, prin testament, suma de 30.000 de euro pentru înființarea unei burse anuale pentru cei mai buni studenți de la Agronomie. În fiecare an, o bursă de 1.000 de euro, care poartă numele profesorului botoșănean, ajunge la un student eminent.
”O viață trăită pentru școală, știință și semeni”
Sâmbătă, 18 mai 2024, la Tudora a avut loc Simpozionul internațional ”Mari personalități științifice, tehnice și culturale ale neamului românesc. Prof. univ. dr. Constantin Vasilică – O viață trăită pentru școală, știință și semeni”.
Organizat de Consiliul Județean Botoșani, Primăria Tudora și Consiliul Local Tudora, evenimentul a reunit personalități din domeniul universitar, dar și o seamă de politicieni. Chiar dacă, având în vedere contextul electoral în care s-a desfășurat simpozionul, impactul politic s-a vrut a fi unul estompat la nivel declarativ, organizatorii au creat totuși un dezechilibru prin invitarea în prezidiu a reprezentanților unui singur partid politic. Publicul numeros prezent în sala Căminului Cultural din Tudora a avut parte, însă, de discursuri menite să așeze în prim-plan personalitatea unuia dintre cei mai importanți fii ai satului, prof.univ.dr. Constantin Vasilică.
În deschiderea Simpozionului, primarul Constantin Cocoreanu le-a urat tuturor participanților bun venit, asigurându-i că ”cea mai importantă forță” a comunei Tudora ”sunt oamenii calzi, primitori și dornici să-și facă treaba cât mai bine”.
”De aici, din Tudora, a pornit și cel pentru care ne-am adunat aici. Oameni ca cei din Tudora, oameni ca dumnealui nu poți să nu-i prețuiești și să nu-i respecți”, a spus în debutul evenimentului Constantin Cocoreau, primarul comunei Tudora.
Invitată să rostească, în calitate de organizator, câteva cuvinte, Doina Federovici, președinta Consiliului Județean Botoșani, le-a amintit celor prezenți că se află în ”județul geniilor”.
”Acest supranume de care ar trebui să fim cu toții mândri, pentru marile personalități care s-au născut pe aceste meleaguri. Botoșaniul este însă o fântână necesată de genii, iar domnul profesor universitar doctor Constantin Vasilică este un astfel de exemplu. Născut aici, la Tudora, este unul dintre marile numele ale agriculturii românești, ce poate fi așezat la loc de cinste alături de înaintașii săi: Ion Ionescu de la Brad, Haralamb Vasiliu, George Maior, Ion Ionescu Șișești, Nicolae Zamfirescu sau de fostul său coleg, Valeriu D. Cotea”, a spus Doina Federovici, președinta Consiliului Județean Botoșani.
”Județul Botoșani a dat țării oameni foarte mari”
Eugen Enculescu, cel care și-a asumat rolul de moderator al întâlnirii de la Vorona, l-a provocat apoi pe Vasile Bumacov, profesor universitar, fost secretar de stat în Ministerul Agriculturii, fost ministru al Agriculturii și chiar și fost Ambasador al Republicii Moldova în Japonia, să vorbească despre experiența acumulată în mijlocul poporului nipon, acolo unde profesorul universitar a studiat usturoiul negru, pe care îl consideră a fi ”un miracol al naturii”.
”Am lucrat în Japonia vreo cinci ani și am observat cum poporul nipon poartă respect celor care au fost oameni importanți. Marele agronom inginer, marele profesor Constantin Vasilică, a avut multe lucruri importante făcute, dar aceste două profesii sunt sfinte. Profesia de profesor este absolut deosebită, pentru că la baza oricărei societăți este educația. Multe personalități de astăzi au trecut prin școala profesorului Constantin Vasilică”, a spus profesorul universitar Vasile Bumacov.
De altfel, profesorul din Republica Moldova a ținut să accentueze faptul că evoluția României, de-a lungul celor peste 30 de ani, este una semnificativă.
”Foarte mulți nu înțeleg cât de frumoasă și de bogată este România. Aseară am stat la Mănăstirea Vorona. Acolo deja e o Japonie, o ordine extraordinară, o smerenie extraordinară, totul este deosebit. Județul Botoșani a dat țării oameni foarte mari”, a încheiat prof.univ. Vasile Bumacov.
Nu mai puțin emoționantă a fost intervenția prof. univ. dr. Neculai Munteanu, cel care i-a fost student profesorului Constantin Vasilică.
”L-am cunoscut pe Constantin Vasilică pe când eram student, în 1972, când eram coleg de an cu sora cea mai mică a Profesorului. Constantin Vasilică era o persoană deosebită prin cultura sa generală, prin talentul său”, a menționat prof.univ.dr. Neculai Munteanu.
”A ajutat foarte mulți studenți care erau în dificultate financiară!”
La rândul său, fermierul ieșean Vasile Lungu, de asemenea fost student al profesorului Costantin Vasilică în perioada 1979 până în 1983, la Agronomie, a dezvăluit o serie de trăsături ale personalității celui care, vreme de decenii, a știut să se apropie de tineri nu doar în amfiteatrele universitare, ci și în parcursul lor profesional de mai târziu.
”Am avut prilejul să îl am profesor, apoi am fost unul dintre studenții pe care domnul profesor Vasilică și-a pus ochii. A început să mă urmărească în producție. Nu mi-am propus să rămân la catedră, pentru că am fost și sunt un practician, îmi place foarte mult câmpul. Domnnul profesor era prezent în permanență, eu ca inginer agronom eram deschis să aplic tehnologii noi, rezultatul cercetărilor din agricultură. Una dintre preocupările mele l-a atras foarte mult pe domnul profesor: am început să cultiv porumb cu densități de 130-135 de mii de plante pe hectar. Atunci dl profesor a venit să vadă cum reușesc să fac acest lucru. Aplicând o tehnologie adecvată și având la dispoziție fertilizanții și mai ales apa de irigat care trebuie să vină în completare, puteam să susțin dublul densității structurii de porumb”, a mărturisit Vasile Lungu.
Fermierul Vasile Lungu a fost și unul dintre apropiații familiei Vasilică, fiind martor ani la rând la gesturile impresionante pe care Profesorul le-a făcut față de studenți.
”Am rămas fascinat de viața, de activitatea domnului profesor. A ajutat foarte mulți studenți care erau în dificultate financiară, care aveau potențial. I-a sprijinit și după aceea le-a urmărit evoluția. Un om cu o memorie fantastică, cred că după ce s-a pensionat, chiar dacă a predat în continuare, i-a rămas mai mult timp ca să studieze literatură, istorie, filosofie. Venea la întâlniri și reda citate de câte jumătate de pagină dintr-o lucrare de literatură sau filosofie, poezii. Păcat că nu este inventată o mașinărie care să fi extras absolut tot ce a acumulat domnul profesor d.p.d.v. științific și cultural. Un om cu o capacitate fantastică. Bunătatea lui, modul de a-și organiza viața, familia, cred că a fost model pentru foarte mulți tineri în perioada anilor 60 până prin anii 2010, când a fost foarte activ, în formarea de caractere. Mulți dintre studenții pe care i-a urmărit au ajuns cercetători, au ajuns directori de stațiuni, profesori, formatori de opinii și buni practicieni. Totul este să găsești materialul genetic uman cu care să lucrezi. Aici era toată filosofia domnului profesor: știa să găsească locurile sensibile pe care să le reînsămânțeze, să le cultive, pentru că cineva va culege și rezultatele. Până în ultimele clipe am fost în apropierea domnului profesor. Un model de intelectual, un model de țăran, un model de formator de opinie”, a încheiat Vasile Lungu.
Prezent la Simpozionul dedicat profesorului univ. dr. Constantin Vasilică, scriitorul Corneliu Filip, cel care vreme de patru decenii a activat la Radio România, le-a vorbit celor prezenți despre satul românesc.
”Am fost timp de 40 de ani corespondentul Radio București în județul Botoșani. Pe la 6.20 era o rubrică de agricultură și apăream și eu din când în când cu o relatare privind stadiul lucrărilor agricole. Eu nu am făcut deloc agronomie, ci istorie și apoi filosofie. Întâmplător am ajuns în presă și tot întâmplător al Radio București. Vreau să vă spun că am cunoscut județul Botoșani, oamenii din județul Botoșani. Și sunt diverse controverse, de pildă despre județul Botoșani se spunea că este acolo unde se agață harta în cui sau se cade de pe hartă, și totuși de ce atât de multe genii, atât de multe personalităț în atât de multe domenii? Am încercat să găsesc un răspuns...”, a spus Corneliu Filip, menționând drept ”sursă a genialității” oamenilor de demult alimentația sănătoasă și educația din sate, care avea la bază ”preotul și învățătorul”.
Un omagiu profesorului Constantin Vasilică a rostit și prof. Pârvu: ”Domnul profesor afirma că alegerea profesiunii, ca și alegerea persoanei cu care alegi să mergi alături toată viața, constituie acte vitale care condiționează în mare măsură fericirea pe această lume. Nu poți trăi nomal și fericit alături de o persoană pe care nu o iubești și nu poți exercita cu succes o profesiune care nu îți place”.
”Simțim un dor aprins de el”
Emoționantă a fost, la finalul primei părți a Simpozionului, intervenția uneia dintre surorile Profesorului Constantin Vasilică, care a vorbit despre ”omul, fratele, profesor doctor universitar și om de știință”.
”Se spune că trupul este muritor, dar în absența lui sufletul se mută în inimile tuturor celor care l-au cunoscut, iubit, întâlnit pe el. Mai știu că ”nenea” - așa cum îl numeam, eu fiind sora cea mai mică, cu o diferență de 24 de ani între noi, și care a închis cercul familiei cu 11 ani, dintre care astăzi mai suntem patru - mi-a fost nu numai frate, ci și părinte, profesor. O trăsătură a firii lui era umorul. Capacitatea de a bine dispune oamenii, studenții. Avea o mare carismă, iubea enorm locurile natale, familia, frații, rudele.
Simțim un dor aprins de el. Iar eu mereu, la răscrucea de gânduri, îl am în minte și îl visez foarte des. A iubit și a crezut în valorile familiei, reușita și împlinirea fiecăruia dintre noi, frații, era pentru el un eveniment. Îl purtăm în inimile noastre. O viață trăită în linie dreaptă. A făcut din destinul său o destinație și un pelerinaj pentru noi. Nu te vom uita niciodată, oriunde am fi și unde ne vom duce te vom purta cu noi și te vom pomeni pentru tot ce ai făcut și ai lăsat pentru fiecare”, a spus sora lui Constantin Vasilică.
30.000 de euro pentru 30 de ani!
Constantin Vasilică a fost un mare profesor, ”o adevărată enciclopedie”, spun cei care i-au fost alături de-a lungul carierei universitare. Pasionat de istorie, literatură, era un adept al profesionalismului riguros, documentat, prelegerile sale fiind foarte apreciate de toți studenții.
Născut într-o zi de 5 februarie 1926, în comuna Tudora, judeţul Botoşani, Constantin Vasilică a fost primul dintre cei 11 copii ai familiei Sofica şi Dumitru Vasilică.
A trăit 93 de ani (30 decembrie 2019), însă spiritul profesorului a rămas viu mai ales datorită unui gest de o noblețe excepțională: Bursa ”Constantin Vasilică”, destinată studenților studioși, cu posibilități materiale reduse de la Universitatea de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, acolo unde a activat decenii la rând.
După moartea profesorului Constantin Vasilică, vreme de trei decenii, 30 de studenți vor beneficia de ajutor pentru studii.
Și asta pentru că botoșăneanul Constantin Vasilică a lăsat moștenire, prin testament, suma de 30.000 de euro pentru înființarea unei burse anuale pentru cei mai buni studenți. După moartea acestuia, în fiecare an, o bursă de 1.000 de euro, care poartă numele profesorului botoșănean, ajunge la un student eminent.
„A lăsat 30.000 de euro ca în fiecare an să fie acordați 1.000 de euro ca premiu șefului de promoție de la Facultatea de Agricultură. Mai era o a doua condiție – să provină și dintr-o familie mai săracă, mediu defavorizat, deci chiar dacă nu era șef de promoție, banii să ajungă la cineva care a învățat, fiindcă e greu să te concentrezi pe școală când acasă nu ai ce mânca”, a explicat prof. dr. Gerard Jităreanu, rectorul Universității de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad”, la rândul său botoșănean de origine.
