Viața la bloc înseamnă în primul rând confort, o calitate a vieții sporită pe care, de obicei, o definim prin siguranță, condiții decente de trai, utilități optime și funcționale. Dincolo de toate acestea, însă, există o dimensiune mai puțin vizibilă, dar esențială pentru sănătatea psihică a locatarilor: calitatea relațiilor dintre oameni.
Într-o societate tot mai tehnologizată, în care televizorul, telefonul tind să devină ”tovarăș” de viață și principalul motiv de izolare, în care individualismul și graba ne îndepărtează unii de alții, adevărata calitate a vieții urbane se măsoară în deschiderea în afara zidurilor. Iar comunitatea de la bloc poate deveni, printr-un efort comun, un exercițiu de umanitate cotidiană.
Viața în cartier
În orașul Botoșani, într-un capăt de stradă, oameni din familii diferite, cu povești de viață diferite, au creat o comunitate și un altfel de ”acasă”. Sărbătoresc împreună, se bucură împreună, se sprijină unii pe alții. Cea mai recentă sărbătoare a fost la sfârșitul săptămânii trecute.
Cine a trecut, seara, pe strada Nicolae Iorga, a avut parte de un adevărat spectacol. Dovleci, luminițe, costume, figurine de tot soiul. O adevărată ”desfășurare”, cu ingrediente pe măsură: bună dispoziție, prăjituri, pizza, sucuri și tot ”tacâmul”. Unde? În fața blocului.
”Este al treilea an de când ne jucăm alături de copii. Nu este o sărbătoare, ci un fel de divertisment, pentru a pune la încercare creația copiilor, ideile lor, de a face costume, de a aranja cât mai frumos spațiul de lângă bloc. Este mai mult o poveste românească, este în principal conceptul de a fi împreună, de a ne organiza și, practic, de a ne distra aici, la noi acasă. Sunt foarte multe locuri de joacă în oraș, dar noi am vrut să ne organizăm aici, în cartierul nostru, unde am adunat și foarte mulți simpatizanți, oameni curioși. Toți au primit cu bucurie ideea noastră”, ne spune Alina Hultu, sufletul micii comunități de la bloc.
Au lucrat împreună, mămici și copii, la costume. Au agățat în jurul copacilor luminițe, au modelat dovlecii… Fiecare cu ideea lui, mai ingenioasă sau nu. ”Am avut și mâncare, am primit și pizza de la cineva, ne-am așezat cu toții la masă. A fost frumos!”.
Un loc de poveste!
Acolo, în capătul străzii Nicolae Iorga, povestea a început în urmă cu vreo șase ani. Mai întâi au apărut în fața unui bloc pietre pictate de copii. Locul s-a îmbogățit apoi cu aranjamente ingenioase, lumini care străluceau în serile târzii de vară.
”Este un loc de poveste aici. De la mici aranjamente am ajuns la mici povești, în fiecare anotimp creăm câte ceva. Am început cu pietre pictate, în urmă cu vreo șase ani, am adus ornamente specifice primăverii, floricele. Apoi flori de toamnă, dovleceii. Anul acesta vom organiza și de Crăciun, vom avea un brăduț, sper să avem și zăpadă”, ne spune Alina Hultu.
”Ne-am făcut propria terasă!”
De cum vine primăvara și până toamna târziu, cafeluța se servește în fața blocului. Măsuța mică, înconjurată de buturugi în loc de scaune, pachețelul de șervețele, farfuriuțele cu prăjituri sau plăcinte apetisante stârnesc deseori zâmbetele trecătorilor matinali.
”Dimineața servim aici cafeaua, de primăvara până spre toamnă, chiar și acum, chiar dacă nu stăm prea mult, dar tot ne întâlnim. Practic, este locul nostru de întâlnire. Nu ne vedem în oraș, ci aici, ne-am făcut propria terasă. Seara avem program, după ora 18.00, cum ne terminăm treburile. Poate unii spun: femeile astea stau toată ziua afară. Nu, ne facem treburile, iar către seară ne odihnim, aducem fiecare ce am gătit în ziua respectivă, un suculeț, copiii se întâlnesc, se simt bine. Important este că suntem împreună”.
Punctul zero al Cartierului
Gesturi simple, mari sau mici, care devin esențiale când vorbim de o comunitate urbană. O comunitate care începe să existe cu adevărat atunci când oamenii încep să-și poarte de grijă unii altora.
”Este o metodă foarte bună de a avea grijă unii de alții și astfel ne menținem mereu împreună. Noi ieșim și în afara perimetrului, ieșim împreună. Ne purtăm de grijă, avem un grup de whatsapp în care discutăm, se numește grupul ”Cartierului”. Ne pregătim, azi eu aduc sărmăluțe, vecina face cafeaua și ne întâlnim aici, la punctul zero al Cartierului”, povestește Alina.
Și cum dintr-o comunitate adevărată nu pot lipsi animalele de companie, în Cartier există roșcata Vulpe și brunețica Alina. Doi câini care în fiecare dimineață și seară sunt prezenți la ”reunirea” grupului. Chiar dacă nu locuiesc efectiv în interiorul vreunui bloc, au parte de cea mai atentă îngrijire și de mâncare preparată în bucătărie. ”Avem doi căței ai noștri, ai cartierului. Îi hrănim, și nu mănâncă orice, doar mâncare gătită, cărniță la cuptor, fiartă. Vulpea (cea roșcată) și Alina (cea brunețică). Ei sunt aici în fiecare seară, au program, dimineața Vulpea este veșnic pe bancă, păzește zona, i-am și spus aseară: stai aici, te uiți stânga-dreapta, să nu dispară ceva!”.
”Ne-am maturizat împreună, am crescut ideile împreună!”
Cartier înseamnă, în capătul străzii Nicolae Iorga, ”cam patru scări de bloc alăturate”. O comunitate care s-a format în ani, cu răbdare, înțelegere, empatie și cu bucuria de a fi împreună.
”Suntem aici de mulți ani împreună, ușor-ușor ne-am apropiat, ne-am crescut copiii împreună. Sunt mulți care vor să intre în Cartier! Am mers peste tot împreună, ne-am maturizat împreună, am crescut ideile împreună. Acum ne pregătim de Crăciun, ne dorim o poveste de iarnă frumoasă, cu brăduț, sperăm să avem și zăpadă”.