La Mănăstirea Văratec din județul Neamț a fost oficiată miercuri slujba Înmormântării Maicii Onisifora Isăilă, una dintre cele mai vârstnice membre ale obștii.
Slujba a fost oficiată de un sobor din care au făcut parte stareți din Arhiepiscopia Iașilor: Arhim. Teofil Timișag, starețul Mănăstirii Gorovei, Arhim. Teodosie Pleșca, starețul Mănăstirii Zosin, și Protos. Siluan Antoci (originar din Botoșani), starețul Mănăstirii „Sf. Cruce” - Brusturi.
După oficierea Slujbei de Înmormântare, a fost evocată personalitatea monahiei Onisifora prin două cuvântări.
Arhimandritul Teodosie Pleșca, starețul Mănăstirii Zosin, a scos în evidență modelul de trăire duhovnicească pe care l-a urmat întreaga viață Monahia Onisifora.
Părintele a subliniat că maica Onisifora avea toate calitățile unui monah autentic: răbdare, ascultare, modestie: „Avea un canon de rugăciune strict, iar pentru primirea Sfintei Împărtășanii se pregătea printr-un post negru de trei zile”.
Protos. Siluan Antoci a mărturisit că a cunoscut parcursul duhovnicesc al maicii Onisifora, a cărei personalitate a reliefat-o într-un interviu publicat în lucrarea „Monahii ortodoxe purtătoare de lumină în întunericul comunist”, apărută la Editura Doxologia în 2010. Starețul Mănăstirii „Sf. Cruce” – Brusturi a prezentat și un amănunt inedit din viața monahiei, pe care, din ascultare și respect față de suferința ei, nu a dorit să-l publice în trecut.
Astfel, starețul a spus că întreaga viață a maicii a fost asociată cu mănăstirea, motiv pentru care Dumnezeu a înzestrat-o cu o cunoaștere duhovnicească deosebită.
„Noi am trecut prin sita rară a încercărilor, dar sfințiile voastre veți trece prin sita deasă a încercărilor. Nu știm când, atunci când va binevoi Dumnezeu”, spunea maica Onisifora.
„Cu ochii în lacrimi, monahii, preoți și apropiați ai mănăstirii s-au rugat pentru odihna veșnică a Monahiei. Cu toții și-au adus aminte de chipul cald și rugător, smerenia care i-a caracterizat întreaga viață, ascultarea desfășurată în deplină discreție și iubirea pe care o arăta pentru viețuirea monahală”, a transmis, pentru Basilica.ro, Protos. Siluan Antoci.
O tundere în monahism așteptată 25 de ani
Maica Onisifora Isăilă s-a născut în 19 octombrie 1928, la Mălini, județul Suceava, primind la Botez numele de Ana. A urmat șapte clase în comuna natală, iar pe 7 noiembrie 1942, la vârsta de 14 ani, a intrat în obștea Mănăstirii Văratec.
În 1951, s-a înscris la cursurile Seminarului de la Mănăstirea Agapia, pe care l-a absolvit în 1956. După decretul 410 din 26 octombrie 1959, prin care regimul comunist alunga personalul monahal tânăr din mănăstiri, a fost nevoită să se retragă din viața monahală.
Au urmat șapte ani de pribegie, din care trei petrecuți la Târgu Neamț, unde a lucrat într-o fabrică, și alți patru la Mănăstirea Dragomirna, unde a avut ascultările de secretară, magazioneră și economă.
În 1967, de sărbătoarea Sfintei Parascheva, s-a întors la Mănăstirea Văratec, unde a fost tunsă în monahism în 24 august 1968. Pentru mult timp a făcut ascultarea de paraclisieră. Ultimii 16 ani i-a petrecut în chilie din cauza unor suferințe. S-a mutat la cele veșnice în 31 decembrie 2023.
(Maica Onisifora alături de Protos. Siluan Antoci)