La Mănăstirea Văratec din judeÈ›ul NeamÈ› a fost oficiată miercuri slujba Înmormântării Maicii Onisifora Isăilă, una dintre cele mai vârstnice membre ale obÈ™tii.
Slujba a fost oficiată de un sobor din care au făcut parte stareÈ›i din Arhiepiscopia IaÈ™ilor: Arhim. Teofil TimiÈ™ag, stareÈ›ul Mănăstirii Gorovei, Arhim. Teodosie PleÈ™ca, stareÈ›ul Mănăstirii Zosin, È™i Protos. Siluan Antoci (originar din BotoÈ™ani), stareÈ›ul Mănăstirii „Sf. Cruce” - Brusturi.
După oficierea Slujbei de Înmormântare, a fost evocată personalitatea monahiei Onisifora prin două cuvântări.
Arhimandritul Teodosie PleÈ™ca, stareÈ›ul Mănăstirii Zosin, a scos în evidență modelul de trăire duhovnicească pe care l-a urmat întreaga viață Monahia Onisifora.
Părintele a subliniat că maica Onisifora avea toate calitățile unui monah autentic: răbdare, ascultare, modestie: „Avea un canon de rugăciune strict, iar pentru primirea Sfintei Împărtășanii se pregătea printr-un post negru de trei zile”.
Protos. Siluan Antoci a mărturisit că a cunoscut parcursul duhovnicesc al maicii Onisifora, a cărei personalitate a reliefat-o într-un interviu publicat în lucrarea „Monahii ortodoxe purtătoare de lumină în întunericul comunist”, apărută la Editura Doxologia în 2010. StareÈ›ul Mănăstirii „Sf. Cruce” – Brusturi a prezentat È™i un amănunt inedit din viaÈ›a monahiei, pe care, din ascultare È™i respect față de suferinÈ›a ei, nu a dorit să-l publice în trecut.
Astfel, stareÈ›ul a spus că întreaga viață a maicii a fost asociată cu mănăstirea, motiv pentru care Dumnezeu a înzestrat-o cu o cunoaÈ™tere duhovnicească deosebită.
„Noi am trecut prin sita rară a încercărilor, dar sfinÈ›iile voastre veÈ›i trece prin sita deasă a încercărilor. Nu È™tim când, atunci când va binevoi Dumnezeu”, spunea maica Onisifora.
„Cu ochii în lacrimi, monahii, preoÈ›i È™i apropiaÈ›i ai mănăstirii s-au rugat pentru odihna veÈ™nică a Monahiei. Cu toÈ›ii È™i-au adus aminte de chipul cald È™i rugător, smerenia care i-a caracterizat întreaga viață, ascultarea desfășurată în deplină discreÈ›ie È™i iubirea pe care o arăta pentru vieÈ›uirea monahală”, a transmis, pentru Basilica.ro, Protos. Siluan Antoci.
O tundere în monahism aÈ™teptată 25 de ani
Maica Onisifora Isăilă s-a născut în 19 octombrie 1928, la Mălini, judeÈ›ul Suceava, primind la Botez numele de Ana. A urmat È™apte clase în comuna natală, iar pe 7 noiembrie 1942, la vârsta de 14 ani, a intrat în obÈ™tea Mănăstirii Văratec.
În 1951, s-a înscris la cursurile Seminarului de la Mănăstirea Agapia, pe care l-a absolvit în 1956. După decretul 410 din 26 octombrie 1959, prin care regimul comunist alunga personalul monahal tânăr din mănăstiri, a fost nevoită să se retragă din viaÈ›a monahală.
Au urmat È™apte ani de pribegie, din care trei petrecuÈ›i la Târgu NeamÈ›, unde a lucrat într-o fabrică, È™i alÈ›i patru la Mănăstirea Dragomirna, unde a avut ascultările de secretară, magazioneră È™i economă.
În 1967, de sărbătoarea Sfintei Parascheva, s-a întors la Mănăstirea Văratec, unde a fost tunsă în monahism în 24 august 1968. Pentru mult timp a făcut ascultarea de paraclisieră. Ultimii 16 ani i-a petrecut în chilie din cauza unor suferinÈ›e. S-a mutat la cele veÈ™nice în 31 decembrie 2023.
(Maica Onisifora alături de Protos. Siluan Antoci)