Roşia Montană la pas nu seamănă cu niciun raport, informare, documentar sau album pe care unii sau alţii le-au frământat în toţi anii, pentru o cauză sau alta. Roşia Montană reală nu seamănă decât cu ea însăşi, cea cu puţinii oameni vii, trăitori ai zilelor noastre. Găseşti acolo o Românie miraculoasă, purificatoare şi puternică, care se încăpăţânează să reziste în faţa unei namile corporatiste hotărâtă să cumpere şi să distrugă fiecare petic de pământ, fiecare casă, fiecare suflet.
Firma canadiană proţăpită în ceafa roşienilor (Roşia Montană Gold Corporation – RMGC) face afaceri cu sufletele celor neputincioşi, folosindu-se de lăcomia, slăbiciunea, neputinţa şi lehamitea oamenilor. Localnicii sunt împărţiţi în "goldişti" şi "opoziţie", adică pro şi contra proiectului minier al RMGC.
Şantaj cu monumente istorice
În ultimii 15 ani, RMGC a achiziţionat peste 800 de case în Roşia Montană (peste 80% din totalul imobilelor). Multe dintre ele case de patrimoniu, pe care s-a angajat cu surle şi trâmbiţe să le restaureze. Monumente care se năruie sub privirile neputincioase ale puţinilor localnici rămaşi, case condamnate la ruină pentru că inscripţiile montate strategic de RMGC sunt apăsătoare, crude, cu un impact psihologic năucitor: "clădire clasată ca monument istoric, inclusă în planul de restaurare ce va demara odată cu proiectul minier", "construită la sfârşitul secolului al XIX-lea, clădirea necesită lucrări complexe de restaurare. Acestea vor fi asigurate de către RMGC odată cu pornirea proiectului minier". Aşadar, vina pentru năruirea istoriei din Roşia Montană este transferată mişeleşte pe umerii românilor care se opun proiectului minier, care, odată demarat, oricum va distruge tot, pe o rază de zeci şi zeci de kilometri.
Ipocrizia Gold-ului se simte pe fiecare străduţă, colţ de casă, copac, petic de pământ. Sute de case sunt lăsate în părăsire, altele au fost pur şi simplu demolate, mai ales cele din vecinătatea unui proprietar decis să nu vândă, pentru a-l demoraliza şi anula psihic. În unele locuinţe au fost aduşi chiriaşi care, în timp, şi-au dovedit loialitatea şi slugărnicia faţă de corporaţie. Chiriaş sau angajat la Gold înseamnă să te transformi ca fiinţă, în chip şi asemănare. Contractul cu corporaţia depăşeşte limitele admisibile ale umanului: un angajat la Gold nu are voie să comunice cu "opoziţia", nu are voie să ofere nimănui date despre ceea ce face, nu are voie să se aprovizioneze din magazinele deţinute de "opoziţie" etc. Pentru asta, RMGC a creat propria reţea comercială. Afacerile care deranjau au fost cumpărate, închise sau redirecţionate către oamenii fideli. Puţinele clădiri restaurate sunt cele din centrul localităţii şi folosite în propaganda agresivă derulată de ani buni.
Alte case sunt înfăşurate în cearşafuri imense, în dosul cărora nimeni nu mai ştie ce se întâmplă cu zidurile chinuite de vreme. Înscripţii, lozinci, sindicate pro-minerit, ong-uri strigătoare şi sfidătoare, puse în slujba RMGC sau înfiinţate de companie... Maşini, zeci de maşini cu numărul RMG taie în lung şi în lat străduţele Roşiei, ameţind în viteză privirile speriate sau încruntate ale opozanţilor. Camere video, angajaţi în costumele Gold-ului, căşti de miner "uitate" strategic sau împodobite cu flori, cohorte de studenţi aduşi cu autocare şi hrăniţi în sfânta propagandă goldistă.
Saci cu bani pentru suflete moarte!
Tristeţea Roşiei seamănă cu plânsul fecioarei care a fost sedusă, batjocorită şi apoi părăsită. A fost sedusă de bărbăţia roşienilor care, acum 10-15 ani, îi jurau cu mâna pe inimă că nu o vor trăda. Până când străinii, conştienţi de farmecele, nurii şi bogăţia naturală a blândei fecioare, au venit în sat cu bani mulţi. S-a negociat din poartă în poartă, din vecin în vecin, din tată în fiu şi invers. Unde tatăl refuza să vândă se negocia cu fiul, care se întorcea împotriva părintelui său. Dacă şi fiul şi tatăl refuzau să vândă, se scotoceau rude de peste dealuri şi munţi, cărora li se aruncau în faţă mormane de bani pentru a scoate la iveală moşteniri până atunci uitate. Bărbaţii roşieni au început să uite de fata frumoasă, de bogăţia ei naturală, de ochii ei curaţi şi limpezi. S-au încăierat vecin cu vecin, tată cu fiu, frate cu soră. În toiul luptei, cavalerul străin a cărat, din poartă în poartă, saci plini cu bani: pentru o casă, se oferea un miliard de lei vechi, bancnote mici, în saci transparenţi plimbaţi în văzul celor care încă mai priveau cu un ochi spre tristeţea blândei fecioare.
Au luat banii şi au plecat din sat cu ruşinea ascunsă în obrajii pălind. Au acceptat plecarea ca pe o salvare, dar mulţi au rămas, ca chiriaşi şi angajaţi la Gold. Cu bani, dar cu sufletul vândut. Chinuiţi în propria-le conştiinţă, se năpustesc deseori asupra celor care şi-au păstrat sufletul, care nu au privit spre sacul de bani. Oamenii Roşiei, cei puţini, sunt curaţi la chip dar tristeţea îi împresoară. Uliţele sunt pustii, casele cu ferestre sparte sau acoperite sinistru şi îmbrăcate în negru, cu uşi bălăngănindu-se sfâşietor şi curţi stăpînite de sute de melci.
"Dacă mâine RMGC reia negocierile şi achiziţiile, mai rămânem vreo 10 familii în opoziţie"
Sorin Jurcă este unul dintre cei care rezistă. De pe o uliţă întreagă, doar casa părinţilor lui nu a fost vândută. Peste drum stă o familie instalată de Gold, iar până sus, spre munte, totul e pustiu. "Aici, pe strada asta, au locuit rudele mele. Toate au cedat, au vândut la Gold şi au plecat. Nimeni nu îmi mai vorbeşte, după ce semnează contracte cu compania, oamenii se schimbă total, îi vezi încruntaţi, unii speriaţi. Feţele lor nu mai seamănă cu ce erau înainte, sunt închişi, agresivi...", mărturiseşte Sorin Jurcă, fost miner şi el.
Rămas fără tată de foarte mic (tatăl a murit într-un accident în mină), a fost crescut de un unchi medic stomatolog. "El m-a învăţat tot ce ştiu, el m-a educat. Aveam încredere în el şi îl respectam poate mai mult decât pe mama mea. Am mâncat cu el la aceeaşi masă, am crescut cu el", spune roşianul. Până când peste unchiul medic a dat patima... Gold-ului. I-au creat rapid o afacere, au înfiinţat un ONG, i-a dat în subordine oameni, l-au făcut şef cu salariu de multe zerouri. Unchiul, aflat la pensie până atunci, a devenit peste noapte lider şi unul dintre principalii susţinători ai companiei. "Doi ani am evitat să îl întâlnesc pe uliţele satului. Ştiam exact la ce oră iese, când merge la masă, cu cine se întâlneşte, doar ca să nu apar în faţa lui". Într-o zi s-au întâlnit, au vorbit rar şi apăsat, fără aluzii de nicio parte, iar în altă zi unchiul şi-a ameninţat nepotul că, dacă nu se linişteşte, va ajunge rău, că din cauza lui RMGC nu poate înainta. "Mai aveţi prieteni în Roşia Montană?", îl întrebăm pe Sorin Jurcă. "Câte unul-doi, dar am prietenă România întreagă", răspune roşianul cu ochii cei mai limpezi pe care i-am văzut de ani buni.
În afara celor peste 800 de case cumpărate de RMGC, au mai rămas aproape 200. "Nu toţi dintre proprietarii celor 200 de case sunt împotriva proiectului minier. Cei mai mulţi sunt în aşteptare. Dacă mâine RMGC reia negocierile şi achiziţiile, mai rămânem vreo 10 familii în opoziţie", încheie cu tristeţe Sorin Jurcă.
Un prim-ministru supărat!
Astăzi, în Roşia Montană e o acalmie îngrijorătoare, o linişte neliniştită, un soi de aşteptare dătătoare de speranţă.
RMGC pare slăbit după ce protestele de stradă au pus presiune pe politicieni. Camera Deputaţilor a respins, la începutul lunii iunie 2014, proiectul de lege privind exploatarea minereurilor auro-argentifere din Roşia Montană, o reuşită a românilor pe care premierul Victor Ponta o consideră o "blocare" a proiectului, din cauză că, spune el, nu există "o susţinere politică clară", aşteptând cu nerăbdare începerea exploatărilor la Roşia Montană. Atenţie, legea care a căzut în Parlament, şi pe care premierul o deplânge astăzi, spunea că o companie privată care face afaceri cu statul te poate da afară de pe terenul tău în numele "binelui general", aici, în numele exploataţiei miniere! În 2011, când se afla în opoziţie, Ponta afirma că declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu în favoarea proiectului Roşia Montană sunt o încercare de a-şi proteja sponsorii din campania electorală şi că şeful statului se gândeşte doar la buzunarele sale şi niciodată la interesele României. El afirma atunci că proiectul Roşia Montană este şi va fi în continuare blocat pentru că nu toţi politicienii pot fi cumpăraţi, "aşa cum este cumpărat preşedintele Traian Băsescu".
Respingerea proiectului a avut repercusiuni imediate la Roşia Montană: sute de muncitori angajaţi de Gold au fost concediaţi, iar alţii urmează să rămână fără locurile de muncă din cadrul companiei. Salariile compensatorii sunt acordate, însă, în tranşe, următoarea urmând să vină abia în noiembrie, semn că muncitorii trebuie ţinuţi încă aproape.
Pumnul în gura localnicilor, cu ajutor de la Dragnea!
O altă speranţă a roşienilor era expirarea, pe 19 iulie 2014, a Planului Urbanistic General (PUG) și a Planului Urbanistic Zonal (PUZ), ambele fiind favorabile companiei miniere. Din această cauză, în urmă cu doi ani, instanţa din Alba Iulia anulase definitiv deciziile de aprobare ale PUG şi PUZ (sub motivaţia că instituie caracterul mono-industrial al localităţii). În ciuda deciziei instanţei, Consiliul Local din Roşia Montană adoptă tot în 2012 o nouă hotărâre, prin care prelungeşte cu încă doi ani valabilitatea PUG-ului cu pricina (valabilitate care expira, oricum, pe 19 iulie 2014).
Numai că, în aşteptarea datei de 19 iulie 2014, o nouă grozăvenie se anunţă "de sus"! În luna iunie, Liviu Dragnea dă un ordin ministerial... cu dedicaţie şi ţintă precisă! Ordinul vicepremierului abrogă sancțiunea de anulare a documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului care nu respectă prevederile legale! Adică: procedurile de informare și de consultare publice rămân obligatorii, dar nu mai există sancțiunea de anulare din Metodologie dacă procedurile sunt încălcate, fapt care va genera lipsă de transparenţă şi va favoriza interese de tot soiul. Deci, oricine are un interes de dezvoltare a unui proiect care intră în condradicție cu interesele vecinilor sau ale unei comunități mai largi (care au dreptul să fie consultați!) scapă de sancţiunea nulităţii în cazul unei contestaţii ulterioare. Urmarea ordinului-cadou al lui Liviu Dragnea?! Pe 16 iulie, cu trei zile înainte de expirarea valabilităţii PUG şi PUZ, Consiliul Local din Roşia Montană s-a întâlnit "de urgenţă" în şedinţă de îndată (o procedură care, conform Legii 215/2001, se justifică doar în cazurile de maximă urgență sau forță majoră), votând vechiul PUG şi PUZ al localităţii, menţinând astfel specificul de zonă "monoindustrială", deci imposibilitatea de a se dezvolta pe plan turistic, comercial sau agricol.
Un primar dă cu istoria de pământ!
Vorbim despre un primar care, în iulie 2010, formula un comunicat de presă halucinant: "Comunităţile din Roşia Montană şi judeţul Alba RESPING iniţiativa de listare UNESCO a Roşiei Montane, în defavoarea dezvoltării economice a unei zone cu mari probleme sociale. Comunităţile din Roşia Montană şi din Judeţul Alba, în deplină reprezentativitate şi legitimitate a marii majorităţi a locuitorilor, exprimate prin vot, resping vehement demersul demagogic de blocare a unui proiect de dezvoltare a zonei Munţilor Apuseni prin iniţierea procedurii de listare UNESCO a obiectivelor de patrimoniu din Roşia Montană. Subliniem că iniţiativa de listare UNESCO este in contradicţie flagrantă cu interesele legitime ale comunităţilor locale, ale majorităţii locuitorilor din judeţul Alba, şi a fost promovată fără consultarea şi sprijinul acestora".
Bogăţia României, oferită gratis străinilor!
Întrebarea firească este ce îl mână în luptă pe un primar din România încât să îşi distrugă cu bună ştiinţă propriul popor? Pentru că, s-a convins toată ţara, nu vorbim despre bunăstarea populaţiei, despre dezvoltarea unei zone, nici despre beneficiul statului român. Să amintim aici doar un fapt absolut năucitor legat de proiectul minier de la Roşia Montană: zăcămintele din Roșia Montană conțin aur și argint, dar mai conțin și alte multe metale importante. Contractul de concesiune conține o clauză prin care orice metal recuperat în plus devine proprietatea firmei care efectuează extracția, în cazul nostru Gabriel Resources. În Roșia Montana minereul este foarte bogat în alte materiale și astfel compania canadiană va extrage cantități impresionante de metale importante pentru care nu va plăti nimic!
Geologul Aurel Sântimbrean, care a fost peste 20 de ani, pana in 1987, sef la exploatarea miniera de stat de la Rosia Montana, confirmă şi el că nu aurul si argintul sunt cele mai valoroase zacaminte din zona vizata pentru exploatare de catre Gold Corporation, adevaratele "comori economice" fiind metalele rare. "Zacamintele de titan, germaniu, arseniu, molibden, vanadiu, nichel, cobalt, galiu si wolfram sunt evidentiate calitativ si cantitativ in documentatia pe care Rosia Montana Gold Corporation a cumparat-o de la Agentia Nationala de Resurse Minerale", spune fostul geolog-sef al minelor de la Rosia Montana. Prin exploatarea acestor metale rare, nementionate in proiectul de lege adoptat de Guvern, dar cu utilizari in industriile performante ale lumii, Gold Corporation devine "multimiliardara in doi-trei ani, in timp ce statul roman nu are niciun beneficiu din exploatarea acestor zacaminte facute cadou", mai spune geologul. De exemplu, titanul este folosit în combinatii cu fierul, vanadiul, molibdenul, printre alte elemente, cu scopul de a produce aliaje puternice si usoare pentru industria aerospatiala, uz militar, proteze medicale, implanturi ortopedice si dentare, bijuterii sau telefoane mobile.
Revenim cu întrebarea de mai sus: ce îl motivează pe un român – fie el premier, vicepremier, primar sau ţăran - să ofere pe tavă străinilor propriul pământ, cu tot cu bogăţii?
Copiii Gold-ului şi bomboanele "opoziţiei"!
Ce se întâmplă la Roşia Montană se poate repeta în oricare alt loc din România. O companie străină pune stăpânire pe o comunitate şi, cu sprijinul statului român, dispune de ea şi de sufletele locuitorilor săi. Dacă te opui eşti strivit, supus presiunilor psihice, urmărit, agresat. Dar orice suferinţă creată de Gold nu o egalează pe cea a românilor care şi-au vândut sufletul pe bani sau pe un loc de muncă vremelnic. Gold-ul a cumpărat case, monumente, oameni vii şi oameni morţi. A cumpărat suflete.
La final rămâne apăsat, chinuitor şi trist, o întâmplare petrecută în Roşia Montană: un copil de 10 ani intră în magazinul "opoziţiei". Cere bomboane la doi lei, "din alea bune". Nu pentru el! Pentru o fată care aşteaptă afară, departe de magazin. "Părinţii ei sunt goldişti, şi ea nu poate intra aici", se justifică băiatul în faţa vânzătoarei. O imagine pe cât de tulburătoare, pe atât de dătătoare de speranţă: şi părinţii băiatului sunt "goldişti", dar el a intrat în magazin pentru că îi place fata de afară, care tânjeşte după bomboanele "alea bune, la doi lei"...