Cutremurătorul strigăt din zilele Revoluției. Ei au primit cu generozitate gloanțe în piept. Ei, ale căror cadavre au rătăcit apoi ca ale unora fără de țară. Ei, ale căror nume le-am uitat încă de atunci.
Libertatea în România se obține numai prin sacrificiul suprem. Libertatea, în România, este ori a celor care mor, ori a celor care stăpânesc. Ceilalți nu trăiesc cu adevărat.
Ipocrizie și păcat ne-ar fi să nu recunoaștem Libertatea câștigată în decembrie 1989, dar și mai mare ipocrizie ar fi să spunem că la asta am visat, că pentru asta ne-au murit tinerii.
Să nu uităm că primul semn al unei libertăți însângerate a fost o crimă: uciderea unui conducător în zi de Crăciun. Întrebarea pe care nu ne-am pus-o niciodată în acești 35 de ani este: Cu Crăciunul ce-ați avut? Am sărbătorit Nașterea Domnului, primul Crăciun Liber, ucigând un om, fie el și Ceaușescu.
Au rămas în viață și stăpânesc nestingheriți și azi cei care l-au susținut zeci de ani pe Ceaușescu, care i-au alimentat ura împotriva propriului popor, cei care au manipulat atunci și care manipulează și astăzi. Tinerii de atunci, adulții de astăzi, se declară învinși. Tinerii de astăzi văd libertatea, dar o libertate dincolo de granițele țării. Bătrânii sunt nostalgici pentru că, în urmă cu 35 de ani, mâncau o jumătate de pâine din care se săturau, aveau o casă și un loc de muncă. Cu asta se ”hrănesc” și azi...
Eroii au murit și sunt liberi.
România se zbate încă pentru libertate. Politicienii luptă în continuare pentru propria-le libertate. Ei sunt puterea.
Puterea care are nevoie să fie recunoscută de ceilalţi este şi aceea care trebuie folosită în beneficiul tuturor. Prea mulți politicieni, ajunşi la putere, uită de scopul puterii care le-a fost încredinţată şi ajung să se distrugă pe sine, moral sau chiar fizic, prin întrebuinţarea greşită a puterii lor.
Dragă politician, fii conştient de ceea ce ai de făcut cu puterea pe care ţi-o conferă poziţia ta, dar mai ales nu uita să fii mereu la înălţimea ei!
Pentru ei, pentru morții noștri!
Pentru România ta!