Poetul Corneliu Popel s-a nascut pe 19 ianuarie 1950, in Darabani, judetul Botosani. A debutat, ca elev de liceu, cu versuri in ziarul Zori noi, din Suceava, in anul 1965. Student la Facultatea de Filologie a Universitatii "Al.I. Cuza" din Iasi, el colaboreaza la o serie de reviste literare din Iasi si Bucuresti. Dupa absolvirea studiilor universitare si pana la sfarsitul prematur, Corneliu Popel a fost profesor de limba romana la scoala din comuna Tibana, judetul Iasi.
A debutat editorial cu volumul "Fratii mei blinzi" (1974).
A trecut in eternitate pe 18 iunie 1978, la Iasi.
Opera sa cuprinde patru carti: "Fratii mei blanzi" (1974) si "Aurea saecula" (1977), aparute in timpul vietii, si "Elogiul intelepciunii" (1979) si "Vocea eterna Pro Patria" (1985), postume.
GLORIA CELUI PLECAT
Ploi ca-n minunea
din vis cad deasupră-mi
sunt ierbi albastre
pe fruntea care lumină
cere odihnitoarea îmi scrie numele
pe fruntea veacului
aceasta e gloria
străină e ea de iubirea mea
şi a părinţilor mei
dar e credinţă ea
şi nu are moarte
cade asupra mea
ca mîna celestă
CĂCI VOM AJUNGE
Iat-o este
cea pe care-o iubim
cînd ne vom opri
şi cînd vom afla înaltele culmi? Să
credem în duhul lor
pămîntesc şi-n oboseala
noastră tîrzie
atunci vom vedea
pînza care ni se
întinde peste picioar
iat-o este cea
sublimă 50 coţi
din care vom face
veşmintele noastre
SPINUL VREMILOR TRECUTE
Nu te supui dezmierdărilor caste ale luminii
când, în umbră, sângeriu, se-arată spinul
menit a-ţi da un rost: trista splendoare
a sângelui pe care-l păstrezi în clondire
Ca amintire a eroului.
O, nu-i greu
să pipăi braţul care te-ndreaptă
spre cărarea dintre salcâmii-n risipă
Acolo, sub frunze moarte-i tezaurul
care-ascunde multe şi-nalte filosofii.
N-au rost îndoielile vestitorului
în faţa lumii care nu mai există.
Mama şi tata par sfinţii din pământul îndepărtat,
care semne de pace îmi fac,
semne de pace şi-atât.