„Satul e țara. Satul e tezaurul de adevăr și de poezie în care se păstrează neprefăcut și viu sufletul nostru etnic. Acolo e tradiția și folclorul...”, afirma în 1928 Gheorghe Demetrescu într-un eseu din volumul „Florile”. Așadar, sâmbătă și duminică, 14 și 15 noiembrie, ne întoarcem la bunici, în satul copilăriei.
O premieră cu distribuție numeroasă
Săptămâna trecută, Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani anunța premiera spectacolului „La Lilieci” în regia Ellei Nistor, o adaptare după Marin Sorescu. Această producție promite să ofere publicului o întâlnire profundă și emoționantă cu universul satului românesc, cu poezia vieții și poveștile care refuză să fie uitate.
Este o premieră cu distribuție numeroasă, fiind alcătuită din 13 actori și 3 colaboratori, între care sunt doi copii și un adolescent.
Ella Nistor mărturisește că este un spectacol pe care l-a făcut în memoria bunicilor săi, având multe amintiri frumoase în satul în care a copilărit alături de cei care i-au călăuzit pașii și i-au transmis învățături importante. Totuși, aceasta afirmă că nu își dorește să idealizeze o viață care, pentru bunici și străbunici, a fost grea.
„Este un spectacol cumva pe care eu l-am făcut în memoria bunicilor mei. Mă leagă multe amintiri frumoase și e vorba de o lume care a dispărut, fără dorința de a-l idealiza, pentru că bunicii și străbunicii noștri nu au avut o viață ușoară. Simt și eu, și mulți din distribuție, sperăm că și mulți dintre spectatori, că rădăcinile noastre se află acolo și sunt povești care merită spuse. Merită să ne reîntoarcem la ce a fost și să ne gândim un pic la ce este acum. este un spectacol emoționant. Sunt sigură că se va plânge, dar se va și râde. Marin Sorescu este de departe pentru mine poetul preferat și este extraordinar. Am 13 colegi minunați cu care mă bucur să am șansa din nou să fac echipă pentru că sunt niște actori extraordinari”, a declarat Ella Nistor, regizor al spectacolului „La Lilieci”.
Coregrafia este semnată de Victoria Bucun, iar scenografia de botoșăneanca Șteff Chelaru. Lighting design-ul este semnat de actorul Răzvan Amitroaei care mărturisește că este o pasiune a sa mai veche.
„Nu pot să trec cu vederea peste minunata noastră coregrafă Victoria Bucun, cu care publicul botoșănean este deja obișnuit să îi vadă creațiile extraordinare.
Răzvan, care nu vorbește, dar se ocupă de lumini. Este o pasiune de a lui pe care a descoperit-o când a montat Năpasta, cred. Am apelat la această pasiune și va semna lighting design-ul”, spune Ella Nistor.
„Nu pot să vă dau un răspuns” / „Este o provocare pentru mine”
Ella Nistor a mai pus în scenă și spectacolul „Tipografic Majuscul”, însă „La Lilieci” este primul spectacol care se va juca în Sala Mare a Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani. Aceasta mărturisește că este o provocare pentru ea, dar și o presiune.
Dacă le-ar fi plăcut bunicilor săi acest spectacol? Ella Nistor spune că nu poate răspunde în acest moment, însă probabil publicul va răspunde și pentru bunicii ei.
„M-am gândit foarte mult dacă ar mai fi trăit bunicii mei dacă le-ar fi plăcut acest spectacol. Încă nu pot să vă dau un răspuns. Este o lume magică, sunt personaje foarte colorate, se vorbește mult despre spiritualitate, despre Dumnezeu. E o reîntoarcere la rădăcini și recomand tuturor să vină să vadă. Dacă măcar unei persoane din sală i se va face dor de țară și de bunici înseamnă că eu una mi-am atins scopul.
Cu siguranță este mai provocator să lucrezi cu o distribuție mai numeroasă, dar este o provocare pentru mine pentru că este primul spectacol la sala mare. Este totodată și o presiune aș putea spune”, a completat Ella Nistor, regizor.
Răzvan Amitroaei: „Am stat printre vaci, găini, porci”
Răzvan Amitroaei semnează lighing design-ul, însă are și rol în spectacol. Acesta povestește că și-a trăit și el copilăria la „mamaia” lui la țară, stând printre animale.
„Este o provocare pentru mine pentru că eu am replici în spectacol, doar că nu le veți înțelege. Dacă veți veni de mai multe ori la spectacol o să prindeți ceva din limbaj. Eu am copilărit vacanțele la bunici, la mamaia mea la țară. Am stat printre animale, vaci, găini, porci, printre oamenii din sat, cu atmosfera aia de acolo care, încet, încet, dispare”, a declarat Răzvan Amitroaei, actor.
Răzvan punctează și o situație cu care ne confruntăm: depopularea satelor. Acestea devin pustii, îmbătrânesc și se sting și ele odată cu bunicii noștri, cu oamenii care dădeau viață acestor sătuce.
Rămâne întrebarea dacă generațiile viitoare se vor mai putea bucura de ceea ce odată era pentru adulții de astăzi viața de zi cu zi.
„Încet, încet, satele devin pustii, îmbătrânesc și încep să moară și e trist. E trist, pentru că uităm cumva nu de unde am plecat, ci de o anumită joacă, de o anumită stare de spirit a noastră ca nație, dar și ce lăsăm noi generațiilor viitoare care s-ar putea să nu mai prindă ce am prins eu. Sper să vedeți aici o parte din copilăria noastră”, spune Răzvan Amitroaei.
„Eu sunt Anica” / „Mi-am amintit de toți oamenii din sat”
Lidia Uja, actriță a Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani, afirmă că i-a plăcut enorm să joace în acest spectacol și că și-a adus aminte de toți oamenii din satul bunicilor ei.
„Sunt Anica, doamna din sat care face descântece, știe leacuri. Mi-a plăcut să joc rolul ăsta. Am avut o copilărie la țară în județul Vaslui. Mi-am amintit de toți oamenii din sat care știau să facă aceste lucruri”, spune Lidia Uja.
În special, Lidia și-a adus aminte de un moș care a marcat nu doar copilăria ei, ci viața întregului sat. Totodată, aceasta arată că a fost o bucurie să joace alături de așa mulți colegi în acest spectacol și speră ca publicul să vadă bucuria actorilor de pe scenă.
„Țin minte și acum că era un domn, moș Petrea Roșu, dar care nu mai este de mult printre noi. Toată lumea din sat când îl întâlnea îl evita sau avea câte ceva: își legau colțul de la pestelcă, își dădeau cu sare, pentru că Moș Petrea Roșu deochea. Toată lumea știa asta. ți se întâmpla sigur ceva rău dacă te înâlneai cu Moș Petrea Roșu. Ei, eu sunt femeia la care consătenii bunicilor mei ar fi venit dacă s-ar fi întâlnit într-o dimineață cu Moș Petrea Roșu și le-ar fi fost frică de consecințele acestei întâlniri. Mi-a plăcut foarte tare să joc în acest spectacol, mi-a plăcut că suntem o echipă mare și că ne-am putut baza unul pe altul. Mi-ar plăcea foarte tare ca spectatorii să vadă bucuria pe care noi am avut-o în timp ce am lucrat la acest spectacol”, a mai afirmat Lidia Uja pe care o vom cunoaște din postura Anicăi.
Daniela Bucătaru: „Cartea nu a fost scrisă întâmplător”
Daniela Bucătaru, actriță, mărturisește despre Marin Sorescu faptul că a fost singurul care a avut curajul să scrie despre frica de a ne pierde identitatea.
Satul românesc, în viziunea Danielei Bucătaru, înseamnă obiceiuri, limbaj și chiar mituri.
„Cartea nu a fost scrisă întâmplător de Marin Sorescu. A apărut primul volum cred că în 1973, la vreo doi, trei ani de când a început sistematizarea orașelor și comunelor din România. Și tocmai frica aceasta o avea, de a nu se pierde cele două secole de sat românesc. Și asta înseamnă tradiție, înseamnă diferite obiceiuri, limbaj, mituri, valabile pentru întreaga noastră lume. El a fost singurul care a avut curajul să scrie șase volume despre această frică de a nu pierde ceva ce ne aparține”, spune Daniela Bucătaru.
Distribuția: Alexandra Vicol, Lidia Uja, Silvia Răileanu, Gina Patrașcu-Zamfirache, Crenola Muncaciu, Daniela Bucătaru, Alexandra Acalfoae, Răzvan Amitroaei, Ioan Crețescu, Bogdan Muncaciu, Sorin Ciofu, Gheorghe Frunză, Cezar Amitroaei, Luca Haidu, Ștefan Fabian, Teodor Fabian și Ella Nistor.
Biletele pot fi achiziționate de la Agenția teatrală din incinta Teatrului, sau online: https://eventbook.ro/program/teatrul-mihai-eminescu-botosani
Program agenție:
-marți – vineri: 10:00 – 18:00
-sâmbătă – duminică: 13:00 – 19:00
Telefon: 0735 779 821
Preț bilet premieră: 60𝗹𝗲𝗶 - stal; 70 𝗹𝗲𝗶 – lojă
Sâmbătă și duminică, 14 și 15 noiembrie, premieră la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani, de la ora 19:00.