la loc de cinste. În ce constă cinstea naÅŸului ÅŸi, mai ales, ce trebuie să facă naÅŸul la Botez? Încercăm un răspuns teologic.
Ce trebuie să facă naÅŸii la Botez. Ce înseamnă a fi naÅŸ La prima vedere, Å£i-ar veni să zici că "naÅŸul" este cel care plăteÅŸte sau căruia i se plăteÅŸte. Åži într-un caz ÅŸi în altul, naÅŸul pare o autoritate financiară. Eronat. . .
Termenul "naÅŸ" vie din slavonă ÅŸi înseamnă "al nostru". FuncÅ£ia lui este aceea de a desemna un părinte spiritual, un garant, un martor. De aceea, naÅŸii se numesc uneori ÅŸi martori.
Năşia apare în cultul creÅŸtin în jurul anului 235, în lucrarea "TradiÅ£ia Apostolică". IniÅ£ial, creÅŸtinul se boteza fără a avea nevoie de un martor, doar pe baza mărturiei proprii. Extinzându-se creÅŸtinismul, cei botezaÅ£i treceau printr-o etapă de pregătire, în care erau iniÅ£iaÅ£i în învăţăturile creÅŸtine. Această educaÅ£ie se făcea sub autoritatea spirituală a unui garant, care, la momentul botezului, dădea mărturie.
În acest fel, în Biserică, apare o relaÅ£ie deosebită de rudenie spirituală, între naÅŸ ÅŸi fin, relaÅ£ie care este socotită ca fiind de importanţă mult mai mare decât relaÅ£ia trupească dintre părinte ÅŸi copil. Astfel, naÅŸii sunt "părinÅ£i spirituali" ai finilor, o autoritate spirituală în domeniul creÅŸtinismului pentru fin, nicidecum simpli sponsori ai unor evenimente.
Autoritatea naÅŸului se regăseÅŸte ÅŸi în cadrul unor proverbe populare: "Å£i-ai găsit naÅŸul", "orice naÅŸ îÅŸi are naÅŸul" etc.
Această legătură spirituală însă tinde astăzi să se deformeze, sub influenÅ£a secularizării, în două mari direcÅ£ii: finanÅ£ele ÅŸi cumetriile. Înlăturarea spiritualului din relaÅ£ia naÅŸ-fin lasă lor unor deviaÅ£ii de tip materialist. Astfel, se crede că naÅŸul este dator să aibă grijă de fin doar pe linia vieÅ£ii lumeÅŸti, sponsorizându-l sau ajutându-l sub diverse forme ale nepotismului.
Cine poate fi naÅŸ
Evident, nu oricine poate fi naÅŸ. Singurul criteriu valabil la alegerea unui naÅŸ este competenÅ£a sa spirituală. Nu portofelul sau puterea de influenţă în societate. De ce? Pentru că, devenind părinte spiritual, naÅŸul îÅŸi asumă o responsabilitate la fel de mare ca ÅŸi aceea faţă de copii săi trupeÅŸti. El este călăuza spirituală a micului creÅŸtin, pe drumul întortocheat ÅŸi plin de ispite al vieÅ£ii. Dacă însă naÅŸul nu este pregătit suficient, atunci ajungem la constatarea tragică "orb pe orb călăuzind, amândoi vor cădea în groapă".
AÅŸadar, nu alergaÅ£i după naÅŸi cu portofele grase sau cu puteri de decizie, ci după naÅŸi cu inimă mare ÅŸi minte înÅ£eleaptă. În fond naÅŸul parafrazează imaginea sfinÅ£eniei. Orice naÅŸ ar trebui să fie sfânt pentru finul său, cum orice fin ar trebui să fie lipit de inima naÅŸului său.
Ce trebuie să facă naşii la Botez
1. Să-ÅŸi cunoască bine credinÅ£a. Altfel se poate face de râs. E ca ÅŸi cum, la ÅŸcoală, un profesor ar veni în faÅ£a elevilor fără a-ÅŸi cunoaÅŸte lecÅ£ia. Este penibil atunci când, vrând să călăuzească un suflet crud pe calea desăvârÅŸirii creÅŸtine, naÅŸul nu ÅŸtie nici măcar "Tatăl nostru" sau "Crezul". SituaÅ£ia este perfect similară cu oficialii care, folosindu-se de autoritatea lor lumească, habar n-au ce să facă în posturile în care sunt puÅŸi.
2. Să-ÅŸi iubească sincer ÅŸi dezinteresat finul. Să nu accepte a fi naÅŸ doar din formalism sau din oarecare interese lumeÅŸti al adresa finului sau a rudelor acestuia. Viitorul creÅŸtin nu trebuie să fie doar o trambulină pentru construirea unor relaÅ£ii de cumetrie în interes lumesc. NaÅŸul are rostul de a-ÅŸi învăţa finul la practicarea virtuÅ£ilor creÅŸtine, nu la săvârÅŸirea faptelor rele. CreÅŸtinismul trebuie să desăvârÅŸească lumea, nu să gireze clanurile lumeÅŸti.
3. Să se preocupe constant de finul său. Nu e suficient să botezi ÅŸi gata. Botezul, ca "naÅŸtere de Sus", este doar începerea unei relaÅ£ii educaÅ£ionale intre naÅŸ ÅŸi fin, cum tot aÅŸa naÅŸterea trupească este începutul vieÅ£ii. Abandonarea finului, dezinteresul faţă de el este un avort spiritual.
4. Preocuparea să fie mai mult spirituală decât materială. Este drept că preocuparea faţă de cineva drag include ÅŸi o latură materială, câtă vreme noi suntem suflet ÅŸi trup. Dar nu trebuie exagerat. Sf. Pavel învaţă că "nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinÅ£i, ci părinÅ£ii pentru copii". Dar fiecare pe linia sa specifică.
De aceea, este o tradiÅ£ie ca naÅŸii să procure cele necesare copilului pentru botez (lumânare, hăinuÅ£e etc) dar acestea sunt doar transpunerea materială a pregătirii spirituale a finului. În cazul botezului pruncilor, rolul de martor ÅŸi garant este mai accentuat CreÅŸtinul matur, ÅŸtiind că Hristos este Calea, Adevărul ÅŸi ViaÅ£a, îÅŸi asumă intrarea în creÅŸtinism a fragedului prunc, tocmai pentru a-l face părtaÅŸ comunităţii de creÅŸtini ÅŸi comuniunii cu Dumnezeu.
5. Să fie pregătit el însuÅŸi pentru momentul botezului. Preocuparea pentru botez tinde, în materialismul postmodern de astăzi, să semen mai mult cu o alergătură după te miri ce, plus unele tradiÅ£ii nu-ÅŸtiu-de-unde venite. De aceea, în calitate de autoritate spirituală a familiei, naÅŸul trebuie să ÅŸtie bine ce presupune un botez. Altfel, părerile venite din jur se vor amesteca cu ignoranÅ£a proprie ÅŸi vor crea un eveniment haotic, în care fiecare face ceva, dar mai nimeni nu ÅŸtie de ce ÅŸi pentru ce. Din păcate aceste chestiuni nu se rezolvă de pe o zi pe alta, ele fiind efectul preocupării sau lipsei de preocupare pentru cele spirituale. Pentru o rezolvare cât de cât eficientă, este bine ca familia să se sfătuiască cu preotul înainte de botez.
6. Să nu fie de acord cu eventualele tradiÅ£ii necreÅŸtine solicitate de cei din jur. Formalismul duhovnicesc generează multe răspunsuri aberante la unele întrebări asupra unor obiceiuri. "AÅŸa se face", "aÅŸa e bine", "aÅŸa zice nu ÅŸtiu cine" sunt doar câteva răspunsuri care trădează multă ignoranţă duhovnicească. Din păcate, sunt ÅŸi obiceiuri care, în loc să sporească sufleteÅŸte, mai mult păgubesc, cultivând superstiÅ£ii ÅŸi practici nesănătoase. De aceea, trebuie ca naÅŸul să cunoască ce se face ÅŸi ce nu se face la un botez, funcÅ£ie de specificul zonei în care locuieÅŸte sau botează.
Care este rânduiala botezului creÅŸtin
Viitorul creÅŸtin (matur sau copil), însoÅ£it de părinÅ£ii trupeÅŸti, de naÅŸ, rude, cunoscuÅ£i ÅŸi fraÅ£i creÅŸtini, cu toÅ£ii vin la sfântul locaÅŸ îmbrăcaÅ£i frumos ÅŸi decent. AtenÅ£ie. Botezul nu este o expoziÅ£ie de papagali în toatele multicolore. Mai de folos este să ne îmbrăcăm în rugăciune, înÅ£elepciune ÅŸi fapte bune. Nu putem suplini aceasta cu toalete care să ne determine la ifose, mofturi, slavă deÅŸartă ÅŸi alte prăpăstii duhovniceÅŸti.
Slujba Botezului (în rit ortodox) are două mari părÅ£i: Exorcismul (numit ÅŸi lepădare) ÅŸi Botezul propriu-zis.
Exorcismul este acea parte a slujbei în care preotul invocă puterea lui Dumnezeu, pentru a ocroti ÅŸi a scoate sufletul viitorului creÅŸtin de influenÅ£a duhurilor rele (numite diavoleÅŸti, căci "diavol" în greacă înseamnă "separare în două prin aruncare", desemnând duhul rău care atacă pe om, vrând să-l separe pe om de Binele divin). În acest context, preotul întreabă pe cel ce vine la botez dacă se leapădă de Satan (împotrivitorul) ÅŸi se uneÅŸte cu Hristos. Tot acum, cel ce se va boteza îÅŸi mărturiseÅŸte credinÅ£a creÅŸtină, rostind "Crezul", pentru a se sublinia că Botezul se asumă de bunăvoie. În cazul pruncilor, răspunsurile sunt oferite de către naÅŸ, cu pruncul în braÅ£e, tocmai în virtutea autorităţii spirituale pe care o are.
După Exorcism, are loc Botezul propriu zis, în care naÅŸul (naÅŸa) are de făcut câteva gesturi liturgice semnificative. Mai întâi, dezbracă pruncul (sau ajută pe cel matur) de scutecele (hainele obiÅŸnuite), ceea ce semnifică dezbrăcarea creÅŸtinului de omul cel vechi. "Să vă dezbrăcaÅ£i de vieÅ£uirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, Åži să vă înnoiÅ£i în duhul minÅ£ii voastre, Åži să vă îmbrăcaÅ£i în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate ÅŸi în sfinÅ£enia adevărului". AÅŸa se explică ÅŸi procurarea unor hăinuÅ£e noi de către naÅŸ.
În momentul Botezului, naÅŸul îmbracă pe fin într-un scutec alb, numit popular "crâÅŸnă", (nu "crâÅŸmă" cum greÅŸit spun unii), cuvânt ce provine din slavonescul "crasnă" care înseamnă frumuseÅ£e). Acesta simbolizează Învierea, haina lui Hristos, cu care ne îmbrăcăm, de aceea se ÅŸi cântă un verset biblic "câÅ£i în Hristos v-aÅ£i botezat, în Hristos v-aÅ£i îmbrăcat".
Urmează apoi un moment în care naÅŸul va fi martor al pecetluirii celui botezat cu pecetea Sfântului Duh, prin mirungerea cu Sfântul ÅŸi Marele Mir, o substanţă aromată ce simbolizează mulÅ£imea virtuÅ£ilor Duhului Sfânt. Această pecetluire se face de către preot, naÅŸul răspunzând "Amin" (în ebraică înseamnă "aÅŸa să fie", "adevărat").
Apoi naÅŸul va îmbrăca pe creÅŸtin în noile hăinuÅ£e, simbol al îmbrăcării cu omul cel nou, cum am spus mai sus. Urmează apoi înconjurarea de trei ori a Sfintei Evanghelii de către fin ÅŸi naÅŸ, simbol al faptului că un creÅŸtin gravitează în jurul Cuvântului lui Dumnezeu, care-i susÅ£ine viaÅ£a spirituală, precum Pământul în jurul Soarelui, care îi menÅ£ine viaÅ£a biologică.
Un alt gest important făcut de naÅŸ este primirea pruncului nou botezat. Preotul aÅŸează pruncul în faÅ£a UÅŸilor ÎmpărăteÅŸti, care simbolizează UÅŸile Raiului, iar naÅŸul se închină de trei ori, în numele Sf. Treimi ÅŸi ridică pe prunc, simbolizare a faptului că naÅŸul va creÅŸte pe fin pe calea vieÅ£ii celei bune, care duce către Rai. În cazul unui adult nou botezat, naÅŸul doar însoÅ£eÅŸte pe fin în faÅ£a Catapetesmei, atunci când se închină, Å£inându-l de mână, simbol al ocrotirii părinteÅŸti în noua viaţă creÅŸtină.
La sfârÅŸitul slujbei există obiceiul ca naÅŸul să facă o donaÅ£ie Bisericii, ca simbol al recunoÅŸtinÅ£ei spirituale ÅŸi materiale. Din nefericire, acest subiect este insuficient înÅ£eles de către unii sau practicat în mod necuviincios de către anumiÅ£i clerici, ceea ce generează critici uneori justificate, alteori nu. RecunoÅŸtinÅ£a n-ar trebui să ajungă motiv de bătaie de joc, privind atât dintr-o parte cât ÅŸi din cealaltă.
Se obiÅŸnuieÅŸte ca, după Botez, toată lumea să participe la o agapă, o masă a bucuriei ÅŸi comuniunii. MulÅ£i cred că acest moment este cel mai important din tot evenimentul, ceea ce este eronat. Nu trebuie să idolatrizăm pântecele, mâncarea sau băutura.
De aceea, Botezul se poate săvârÅŸi oricând în cursul anului, dar în perioade de post această agapă trebuie să fie organizată în sensul postirii.
Solemnitatea momentului ar trebui bine însuÅŸită de către participanÅ£i, căci este vorba de chestiuni definitorii în vioaţă, până la urmă. Din păcate, formalismul ÅŸi ignoranÅ£a unora.
Parintele Eugen Tanasescu
