Operațiunea 1111 a fost cea mai complexă acțiune de evacuare din istoria militară și civilă a României. Planul pentru retragerea populației din calea uraganului sovietic a început încă din toamna anului 1943. Mai ales după lecția dură a anului 1940, când, deși furtuna se apropia, nu s-au luat măsuri de evacuare din Basarabia și Bucovina a bunurilor românești sau a armamentului.

Acțiunea avea numele de cod Operațiunea 1111 și era coordonată de Marele Stat Major Român printr-o structură special constituită în acest scop, și anume Organizația Colonel Mosiu (după numele Generalului Gheorghe Mosiu, căruia i s-a încredințat formațiunea de lucru).

CITEȘTE ȘI: "Înalta Curte trimite acasă pensionarii din administrația publică!"

Cel care a documentat cu o acribie rară refugiul din 1944, uzitând de izvoarele istorice identificate în arhivele militare, este Sergiu Balanovici, istoric și muzeograf în cadrul Muzeului Județean Botoșani, a cărui teză de doctorat a fost publicată în acest an, în ediție adăugită și revizuită, sub denumirea ”Operațiunea 1111. Evacuarea din Moldova - 1944” (Editura Prospexi).

”Am onoarea să vă salut!”

Sâmbătă, 14 decembrie 2024, în sala de conferințe a sediului temporar al Muzeului Județean Botoșani, în prezența unui public numeros, a avut loc lansarea celei de a doua ediții a cărții-document. Militari de toate vârstele, istorici, colegi sau foști colegi din Muzeul Județean, botoșăneni interesați de istoria țării, au participat vreme de mai bine de o oră la prezentarea cărții al cărei autor este Sergiu Balanovici.

”Pentru foștii și actualii camarazi, am onoarea să vă salut”, au fost cuvintele cu care Sergiu Balanovici și-a întâmpinat camarazii, având în vedere și formația sa de militar. De menționat faptul că tema aleasă de Sergiu Balanovici nu este deloc una întâmplătoare. În prezent muzeograf, istoricul botoșănean a fost cadru activ MApN din 1985 până în 2007, ulterior activând și în cadrul Arhivelor Statului din Botoșani. De asemenea, este inițiatorul unei serii foarte importante în ceea ce privește istoria locală și valorificarea resurselor aflate în arhivă, alături de Rodica Crăcană, director la Arhivele Statului, filiala Botoșani. Este laureat al Premiului Național de Istorie ”Nicolae Iorga”, ediția a XIII-a.

Oficiile de gazdă i-au revenit Adelei Kovacs, secția secției Arheologie-Istorie din cadrul Muzeului Județean Botoșani.

”Ceea ce studiază Sergiu Balanovici este o chestiune complicată, pentru că este vorba și de studiul unor microistorii locale, pe care ulterior le integrează în istoria noastră națională”, a spus Adela Kovacs.

Sâmbătă, volumul ”Operațiunea 1111. Evacuarea din Moldova - 1944” a fost prezentat de către prof. univ. Petre Otu. Doctor în istorie, fost director al Institutului pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară, președinte al Comisiei Române de Istorie Militară, membru al Comisiei Internaționale de Istorie Militară, profesor universitar la universitățile din București și Ploiești, Petre Otu s-a evidențiat printr-un parcurs profesional consistent în ceea ce privește valorificarea istoriei militare a României.

”Trecutul nu poate fi pus în eprubetă!”

Fără să apeleze la un limbaj academic, dar oferind cu rigurozitate informații cu caracter documentar, prof.univ. Petre Otu a început prin a vorbi despre 23 august 1944, ”un eveniment fundamental al istoriei noastre naționale”.

”E bine ca asupra unor evenimente să ne oprim cât mai des pentru a încerca să ne apropiem de adevărul istoric”, spune profesorul universitar, pentru ca imediat că precizeze că, ”în istorie, nu există un adevăr absolut, ci adevăruri relative”.

”Istoricul are ipoteze de lucru care se pot confirma sau infirma. Dar adevărul adevărat nu există în istoriografie. Depinde de onestitatea cercetătorului, a celui care se apleacă asupra unui subiect. Deseori au apărut și continuă să apară cărți care au la bază idei ideologice, politice, financiare. A.D. Xenopol spunea, într-o carte tipărită la Paris la începutul secolului al XX-lea, că există două feluri de științe: științele de repetiție și științele de succesiune. Istoria este o știință – după părerea mea este o disciplină, dar hai să îi spunem știință! - de succesiune. Trecutul nu poate fi pus în eprubetă. Istoria este un produs de succesiune. De aceea și dimensiunea foarte ambiguă a istoriei. De aceea Hegel spunea că oamenii din istorie nu învață niciodată nimic și cam așa este. Fiecare generație repetă, într-un fel, greșelile semenilor din anterioritate, învățăm unele lucruri, dar pe de altă parte uităm altele, crezând că suntem unici pe pământ”, a spus prof.univ. Petre Otu.

Or evenimentele de la 23 august 1944 au produs multe controverse istorice. Iar profesorul Petre Otu a identificat mai multe versiuni care, în funcție de emitent și de momentul apariției, pot fi circumstanțiale, credibile sau valabile.

Și vorbim, pentru început, de ”versiunea regimului comunist, care a preluat și confiscat această zi de 23 august 1944, numind-o insurecție armată, ca și cum insurecția ar putea fi civilă, au numit-o apoi insurecția națională antifascistă armată, pentru ca în iulie 1979, Ceaușescu să scoată porumbelul pe gură și să îi spună revoluție de eliberare socială națională antifascistă și antiimperialistă. Deci este o confiscare a unui eveniment istoric”.

Petre Otu a adus în discuție și ”perspectiva Regelui Mihai, principalul autor sau principalul responsabil al zilei de 23 august 1944”. Accentuând faptul că vorbim despre un rege care la acea vreme avea doar 23 de ani, profesorul universitar nu neagă rolul foarte important pe care Regele l-a deținut în acea zi.

”…are anumite lucruri pe care le dă deoparte, între altele cei 160.000 sau 145.000 sau 130.000 de militari români care au fost luați prizonieri după 23 august 1944, pentru că el în proclamația sa spune că noi am acceptat armistițiul și am încheiat armistițiul cu Națiunile Unite. Ceea ce era un fals. Nu s-a încheiat. Era normal să fi fost încheiat armistițiul, cum s-a întâmplat în Italia, și ulterior să facem acest act. Dar noi am spus că s-a încheiat, mai ales că aliații sovietici nu au luat în seamă ce s-a întâmplat la 23 august, iar armistițiul a fost încheiat după trei săptămâni, la Moscova, după ce sovieticii ocupaseră întreaga țară. Nu și-a cerut scuze Regele Mihai cu privire la acest episod”.

Apoi, Petre Otu a vorbit despre perspectiva partidelor politice. ”Dacă citiți memorialiștii, aflăm că Maniu nu era de găsit în seara zilei de 23 august. A refuzat constant să ia șefia Guvernului, pe un motiv credibil: care om politic român poate să ia această decizie și să semneze un act prin care se cedează o parte a teritoriului național? Era vorba de Basarabia și Bucovina de Nord, care intrau evident la sovietici. Ulterior s-a spus că Maniu a fost ministru fără portofoliu”.

Istoricul formulează, deopotrivă, ”perspectiva celui care a pierdut, respectiv Antonescu, o opinie destul de largă răspândită în rândul istoricilor, și anume că el putea să reziste în fața ofensivei sovietice și putea să salveze chiar Europa. Este o ipoteză care nu se confirmă, istoria nu se judecă după ce s-ar fi întâmplat dacă…”.

În final, perspectiva militarilor: ”la 23 august 1944, armata a avut un rol atât de autoare a actului, cât și de victimă. Soldații români, auzind ordinului comandantului suprem, au întors armele. Au fost puține unități care au continuat lupta alături de aliatul german. Iată că are și armata un rol și, dacă luați memoriile generalilor din acea perioadă, veți vedea și surprize”.

De ce Sergiu Balanovici?

Apariția unei cărți despre Operațiunea 1111 reprezintă un eveniment editorial care conturează tematica anului 1944.

O lucrare care vine în urma unui efort consistent de documentare, fiind vorba despre teza de doctorat susținută cu prof.univ. Ion Agrigoroaiei, unul dintre marii istorici ai școlii ieșene.

”Domnul Agrigoroaiei îmi spunea că domnul Balanovici a fost unul dintre cei mai buni doctoranzi pe care i-a avut. Domnul Balanovici este un reprezentant al școlii istorice ieșene, în care pasiunea este îmbinată cu rigoarea. Să stai în arhive este o muncă teribil de grea, chinuitoare câteodată. Până găsești informația care să îți configureze o ipoteză sau să îți formeze o altă ipoteză este foarte greu. Cartea aceasta are la bază un efort extraordinar în arhive, la arhivele din Pitești, din București, din Botoșani”, a precizat prof.univ. Petre Otu.

Ce este Operațiunea 1111?

O operațiune de evacuare. Iar evacuarea, în viziunea istoricului, este un concept militar. Profesorul Otu a menționat că România a mai avut astfel de evacuări în istoria militară. În 1916, ”când a fost mai mult o retragere, a avut aspecte de fugă, de panică”. Apoi anul de cumpănă 1940, ”când România în loc să lupte pentru apărarea Basarabiei a cedat în fața Dictatului de la Kremlin”.

”Dureros. Anul 1940 a fost cel mai dureros din istoria României prin noncombatul nostru, căci ne-am retras de pe teritoriul cedat apoi prin Dictatul de la Viena, din august 1940. Dar a fost o retragere coerentă, fără mai pierderi. Desigur, ce au făcut ungurii când au venit este altă poveste…”.

Operațiunea 1111. Evacuarea din Moldova. Elita politică militară din acel timp a gândit această operațiune de evacuare ”ca o modalitate de a întări potențialul de război prin evacuarea unităților, arhivelor, a bunurilor materiale, a întreprinderilor, ca inamicul în viitoarea lui ofensivă să nu beneficieze de sporirea potențialului propriu de război”.

Operațiunea 1111, care a fost pregătită încă din septembrie 1943, s-a încheiat la 23 august 1944.

Revenirea în teritoriu a fost o operațiune mult mai complicată decât evacuarea. ”România era sub controlul armatei sovietice, comisia aliată de control era adevăratul Guvern al României. Unii nu au mai revenit, multe bunuri au fost confiscate de sovietici. La Ripiceni, pe malul Prutului, era o fabrică de zahăr. Eu demontat-o și au dus-o în Uniunea Sovietică. Fusese creată de francezi la 1900… Domnul Balanovici are meritul de a insista asupra acestei chestiuni, a revenirii”.

Petre Otu a remarcat, cu privire la cartea istoricului botoșănean, spiritul critic. ”Nu pune lucrurile care nu ne convin sub preș. Dimpotrivă. Le spune fără multe adjective, le documentează în carte cu sursa de arhivă la subsol”.

”Grija pentru azi și pentru mâine”

În concluzie, este de părere istoricul Petre Otu, evacuarea a fost necesară pentru arhive, pentru anumite bunuri, pentru armată, amintind deopotrivă și de foametea din 1945-1947, având ca principală cauză ”jaful făcut de sovietici în România”. Însă ”și această transferare a vitelor, a bunurilor, a utilajelor agricole în sudul țării, care nu au mai revenit, nu s-a mai putut lucra pământul”.

După ce l-a felicitat pe Sergiu Balanovici pentru carte, Petre Otu a păstrat pentru final un mesaj cu un impact deosebit, deși a declarat apăsat, în mai multe rânduri: ”Sunt istoric, nu doresc să intru în actualitate”. Cu toate acestea, spune istoricul, ”nu putem face abstracție de geografie. România este situată în așa-numitul istm ponto-baltic ce se întinde de la Marea Neagră la Marea Baltică, în care noi și polonezii am fost și suntem cele mai importante națiuni și state, dar care a avut o evoluție politico-teritorială sinuoasă. Gheorghe I. Brătianu, unul dintre cei mai mari istorici români, spunea: ”România este o stână carpatică la un vad de lupi. De aceea ciobanii trebuie să aibă ghioaga bună și să doarmă cât mai puțin”. Luați-o ca o metaforă: grija pentru azi și pentru mâine”. 

”O carte este asemenea unui vas!”

Cuvântul de final i-a aparținut autorului. Sergiu Balanovici a mulțumit tuturor celor prezenți, menționând totodată că este o ediție revizuită și adăugită a primei sale cărți, care ”mă transferă cu 20 de ani în urmă, când aveam o vârstă frumoasă, la care toate ți se par posibile”.

De ce o ediție revizuită și adăugită? ”În istorie apar mereu date și evenimente care aruncă o lumină nouă asupra personajelor, apare și tendința de reevaluare, de reconsiderare a unor concluzii la care ai ajuns la vremea respectivă”, a explicat Sergiu Balanovici, încheind sub semnul unei metafore: ”O carte este asemenea unui vas, asemenea unei nave care va pluti pe valul vremii sau a vremurilor”.

Evenimentul a fost organizat în colaborare cu Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Botoșani și Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere – Filiala „General Gheorghe Avramescu” Botoșani.