Pe 19 octombrie 2023, pentru prima dată în Botoșani și zona Moldovei, Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani a derulat un eveniment cu profunde semnificații culturale și sociale.
Spectatorii din sală au fost persoane cu deficiențe senzoriale, proiectul Teatrului dezvoltând proiectul în parteneriat cu Liceul Special „Moldova” din Târgu frumos, Asociația Surzilor din România, filiala Botoșani, și Asociația Nevăzătorilor din Botoșani.
Spectacolul „Cerere în căsătorie”, în regia lui Mihai Donțu, i-a adus în atenția publicului pe actorii Silvia Răileanu, Cezar Amitroaei și Radu Dragoș.
Lidia Uja: ”Un experiment pe care mi l-am dorit foarte mult”
Accesibilizarea reprezentației a avut loc grație sprijinului oferit de Daniel Hliban, director al Asociației Naționale a Surzilor, filiala Botoșani, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual, care a asigurat traducerea pentru persoanele hipoacuzice, și al Lidiei Uja, actriță a Teatrului „Mihai Eminescu” Botoșani, care a prezentat descrierea narativă pentru persoanele cu deficiențe de văz.
În fapt, întregul proiect a plecat de o disertație pe care actrița Lidia Uja a pregătit-o în vederea absolvirii Masterului Diagnoză și intervenție la persoanele cu cerințe speciale, din cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, din cadrul Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
”A fost și foarte frumos, dar și foarte greu. Un experiment pe care mi l-am dorit foarte mult și care a plecat de la un proiect de Master. Mi-am dorit să fac ceva care să lege meseria mea de zona aceasta a persoanelor cu cerințe speciale. Și primul lucru la care m-am gândit a fost accesibilizarea spectacolelor Teatrului ”Mihai Eminescu”. Am realizat un proiect la școală, l-am dus mai departe…”, a precizat actrița Lidia Uja.
Ideea a fost preluată de conducerea Teatrului ”Mihai Eminescu”, proiectul fiind depus în vederea obținerii unei finanțări.
”Ne dorim să accesibilizăm toate spectacolele Teatrului, astfel încât persoanele cu deficiențe de auz să vină oricând vor ele la teatru. Să spună la intrare doar că au nevoie de căști sau că au nevoie de supratitrare sau de varianta pe care o vom găsi noi potrivită pentru persoanele cu deficiențe de auz. În rest, să nu fie un lucru special. Să fie preînregistrate descrierile narative, se apasă pe un buton, oamenii își pun căștile și pot vedea împreună, persoanele tipice și persoanele cu dizabilități, același spectacol fără să deranjeze nimeni pe nimeni. Proiectul a pornit din luna mai, dar pe la început de septembrie am făcut demersurile pentru ca spectacolul din seara aceasta să se și întâmple”, a adăugat Lidia Uja.
Dacă va fi pus în practică, proiectul va deveni unul cu adevărat revoluționar în beneficiul persoanelor cu deficiențe de auz și de văz deopotrivă, care astfel ar avea acces în sălile de spectacol alături de persoanele tipice.
”Incluziune înseamnă să nu facem chestii separate, să nu facem chestii diferite, doar să ne adaptăm nevoilor oamenilor pe care îi avem în comunitate. Și atunci accesibilizarea cu ajutorul căștilor, de exemplu, pentru persoanele cu deficiențe de văz, este bine venită. Și vom reuși să facem acest lucru la Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani”, a punctat Lidia Uja.
Daniel Hliban: ”Vrem oportunități egale pentru toți membrii societății”
Timp de aproximativ o oră, în sala Cinematografului Unirea s-a aplaudat, s-a râs, ochi au lăcrimat de emoție. Jumătate din publicul prezent ”a văzut” spectacolul prin vocea Lidiei Uja, care a oferit informații amănunțite despre ceea ce s-a petrecut pe scenă. Cealaltă jumătate a sălii ”a auzit” replicile rostite pe scenă prin limbajul mimico-gestual asigurat de Daniel Hliban. Un experiment care conduce către normalitate, o poveste care unește oameni și îndepărtează piedici sufletești. Iar ropotele de aplauze, auzite și neauzite, au fost răsplata meritată pentru cei trei actori.
La final, Laura Danilă, vicepreședinta Filialei Botoșani a Asociației Nevăzătorilor din România, le-a mulțumit tuturor celor implicați.
”Sperăm că în această seară Lidia Uja a fost pentru dvs. compensarea a ceea ce nu ați putut să vedeți pe scenă. Le mulțumim actorilor pentru tot ce au făcut în această seară. Mulțumesc din suflet publicului prezent”, a spus Laura Dănilă, amintind că la spectacol au asistat și Gabriela Doru, cu delegația copiilor de la Liceul Special Moldova din Tg. Frumos, dar și medicul Maria Dardai.
La rândul lui, Daniel Hliban a apreciat ”inițiativa unică” a Teatrului ”Mihai Eminescu”.
”Este pentru noi un lucru absolut remarcabil să avem în aceeași sală de teatru persoane nevăzătoare, persoane surde și persoane tipice, împreună, într-o normalitate absolută, pe care ne-o dorim cu toții. În seara aceasta ne-am separat puțin doar pentru a face experiența mai plăcută pentru fiecare, respectiv persoanele nevăzătoare într-o parte a sălii și persoanele surde în cealaltă parte, tocmai pentru a accesibiliza mai ușor această experiență. Reacția membrilor Asociației Surzilor a fost una pozitivă, pe mine m-a încântat foarte tare, înseamnă că au înțeles mesajul piesei de teatru și sunt convins că vom participa la toate spectacolele accesibilizate de Teatrul Mihai Eminescu și în viitor. Luptăm pentru normalitate, nu vrem nimic ieșit din comun, vrem oportunități egale pentru toți membrii societății”, a precizat Daniel Hliban, director al Asociației Naționale a Surzilor, filiala Botoșani.
Eusebiu Toma: ”Nu vrem să ne simțim deosebiți”
În sală s-a aflat și Eusebiu Cristian Toma, nevăzător din Botoșani, în prezent profesor de muzică și profesor preparator la Liceul Special Moldova din Târgu Frumos. Suflet de artist (în prezent cântă la nu mai puțin de zece instrumente muzicale), Eusebiu Toma s-a declarat impresionat de prestația actorilor, dar și de experiența inedită de care a avut parte joi seara.
”A fost prima mea experiență de genul acesta, o piesă de teatru pentru persoanele nevăzătoare și pentru persoanele cu deficiențe de auz. Sunt sigur că nu va fi nici ultima! Mi-au plăcut foarte mult actorii din această reprezentație, a fost un joc actoricesc de excepție, au jucat foarte bine. M-a impresionat în special domnul care a venit să o ceară în căsătorie pe Natalia, nu știu care este vocea lui în realitate, dar foarte mult mi-a plăcut. Noi, ca nevăzători, ne concentrăm foarte mult pe auz și ce am auzit mi-a plăcut. Vreau să repetăm experiența și cu alți copii din cadrul școlii. Am mers întotdeauna pe premisa că o lume mai bună o facem doar împreună. Și în seara aceasta a fost unul dintre momentele în care mi s-a confirmat acest lucru. Doar împreună, doar punând mână de la mână putem face o lume mai bună în care toată lumea să se simtă pe picior de egalitate. Cum a spus și domnul Daniel Hliban, noi vrem să fim pe picior de egalitate cu toată lumea, nu vrem tratament preferențial. Nu vrem să ne simțim ”deosebiți”, ci să fim toți pe aceeași lungime de undă, să fim în aceeași barcă”, a spus Eusebiu Cristian Toma, nevăzător, profesor la Liceul Special Moldova Tg. Frumos.
Spectacolul care scrie istorie. Și un regizor prea curând plecat…
Silvia Răileanu, Radu Dragoș și Cezar Amitroaei au avut parte de o misiune specială. Chiar dacă spectacolul ”Cerere în căsătorie” se joacă de 17 ani (a avut premiera pe 11 noiembrie 2006) și se apropie de 200 de reprezentații, joi seara, publicul a adăugat un noian de emoții.
”Pentru noi a fost o experiență inedită să jucăm în această seară. A trebuit să lungim un piculeț, să intrăm în alt ritm decât cel în care jucăm noi, ca să dăm posibilitatea să se traducă. Dar reacția spectatorilor din final m-a emoționat total, plec copleșit acasă”, a mărturisit actorul Cezar Amitroaei.
Nu a fost uitat nici regizorul. Mihai Donțu, plecat la cele veșnice primăvara lui 2020, ar fi împlinit în noiembrie vârsta de 50 de ani.
”Este o întâmplare fericită faptul că spectacolul pe care Mihai Donțu l-a regizat s-a jucat în această seară, într-o săptămână specială pentru nevăzători, pentru că tocmai a fost Ziua Bastonului Alb”, a spus Lidia Uja.
Actorul Cezar Amitroaei recunoaște că, atunci când Mihai Donțu a pornit proiectul ”Cerere în căsătorie”, nimeni nu se gândea că spectacolul va avea o viață atât de lungă.
”Spectacolul a crescut și s-a menținut pentru că noi am fost foarte proaspeți la fiecare reprezentație. A avut viață lungă, am mers pe toate coclaurile. Având un decor care se poate plia bine în orice spațiu, am jucat și în săli mai mici, și în săli mai mari. Dar în seara aceasta parcă l-am avut și pe Mișa (Mihai Donțu, nota red.) cu noi, am simțit parcă tot timpul asta. Ne aducem aminte de el mereu când jucăm. Asta a rămas după el. Și amintirea tuturor momentelor frumoase, a spectacolelor pe care le-a făcut. Mișa rămâne prin spectacole. S-a dus prea devreme și este mare păcat, era foarte talentat ca actor, ca regizor, dar era și un coleg extraordinar de bun. Foarte generos. În anul în care nu se simțea foarte bine, chiar înainte de a pleca, a venit la spectacol și a spus: ”Spectacolul acesta parcă ieri a fost montat, atât de proaspeți sunteți!” Jucăm cu bucurie mare, cu mare drag, avem și o echipă bună, ne completăm. I-ar fi plăcut să fie aici cu noi, mai mult ca sigur”, a încheiat actorul Cezar Amitroaei.
Joi seara, în sala Cinematografului Unirea din Botoșani s-a scris o pagină de normalitate. Este adevărat că este o pagină ieșită din comun, o narațiune care explică, rând cu rând, de ce oamenii sunt egali în măsura în care noi creăm oportunitățile, de ce dizabilitatea devine obstacol doar în funcție de propriile percepții și inadaptări sufletești.
