Dintotdeauna, legătura dintre jurnalism și literatură a fost una profundă și complexă, o simbioză care s-a construit pe conceptul de artă ca limbaj. Deloc întâmplător, poate, un scriitor trece mai lesne în zona gazetăriei decât invers. Iar atunci când pana jurnalistică se adapă din călimara scriitorului – în special în scrieri de tip reportaj sau jurnalism narativ -, cititorul are parte de povești captivante despre evenimente, oameni sau situații, întrucât firul narativ contribuie la creionarea personajelor și la utilizarea descrierilor evocatoare, la fel ca în proza literară.
Spre deosebire, însă, de literatura pură, jurnalismul se bazează pe o cercetare riguroasă și pe o relatare corectă a faptelor, ceea ce va conferi nu doar nota de autenticitate, ci și una – esențială în jurnalism – de credibilitate.
Am spune că jurnalismul narativ conține o doză mai mare de empatie, un aport sufletesc menit să scurteze drumul dintre autor și cititor. Iar dacă introducem în ecuație și stilul de scriere (amprenta autorului), atunci jurnalismul nu are decât de câștigat.
Scriitorii-jurnaliști
O discuție între doi scriitori jurnaliști (sau jurnaliști scriitori) este greu de anticipat, atunci când în ambele cufere se găsesc depozitate – în zeci de ani de lucru – mii de pagini de carte și de ziar.
Viorel Ilișoi prezentând o carte de Constantin Iftime este ca și cum ai servi un vin bun care, odată vărsat în paharul (con)vorbirii publice, se transformă într-un spumant hohotit. Iar întâlnirea de sâmbătă, 25 ianaurie 2025, de la Galeriile de Artă ”Ștefan Luchian” din Botoșani, s-a dovedit a fi una nu doar efervescentă, cât mai ales necesară într-un context marcat mai degrabă de o dezordine informațională care afectează tot mai vizibil structura societății.
Dacă Viorel Ilișoi, în calitate de autor de carte și de editor, a fost mult mai prezent în fața cititorilor din Botoșani, Constantin iftime a fost văzut mai ales în postura de participant în cadrul unor acțiuni culturale, ambii scriitori viețuind de multă vreme în București. Scriitori care, însă, par legați de un fir biografic, și amintim aici de elemente comune precum ”Atitudinea” din Botoșani, ”Timpul” din Iași sau gazetăria întinsă pe mulți ani în București.
”De Viorel mă leagă anii 90, ziarul Atitudinea din Botoșani. Era un fel de a face presă de atitudine, cam cum făceau ziariștii comuniști prin anii 50. Ei erau pentru un regim, noi eram împotriva unui alt regim la fel de violent, consolidat, din anii 90. Era un romantism al jurnalismului. Noi am fost fără să vrem pe acest val, am plutit pe acest val pe care puteam să ne și înecăm. În 91, acea gazetă a fost tăiată când tirajul era maxim. Eu am fugit la Iași, două luni am stat ascuns, în 1991, îmi era frică să ies pe stradă. La Iași am lucrat la revista Timpul, apoi după șase luni am decis să plec și de acolo, mi se părea și orașul mic, am plecat la București unde am lucrat în mari redacții”, spune Constantin Iftime.
”Eseul carnivor” la Botoșani
De data aceasta, la Botoșani, punctul comun a fost cartea ”Eseul carnivor”, scrisă de Constantin Iftime, (re)editată de Viorel Ilișoi la Editura GRI din București.
”Sunt în ipostaza de a prezenta cartea unui prieten și a unui scriitor deosebit. (…) Mi-am asumat, ca editor, sarcina de a aduna textele într-o carte ca ele să fie mai accesibile, într-o prezentare unitară. În prima ediție (apărută la Editura Tracus Arte, nota red.), cartea era mult mai subțire, era o ediție foarte grăbită. Textele erau din 2012, iar în 2013 deja au apărut în carte, fără să aibă timpul necesar să se răcească, să stea la proba timpului un pic. Mie mi-a fost mai ușor acum, având 10 ani de decantare a situațiilor. Este o carte care are valoare literară extraordinară, care va avea și o valoare de document”, a mărturisit Viorel Ilișoi în debutul întâlnirii de sâmbătă.
Jurnalistul Viorel Ilișoi a precizat că, pe lângă statutul incontestabil de scriitor, Constantin Iftime mai adaugă și o componentă extrem de valoroasă în materialele de presă, cea a istoricului format nu doar în universitate, ci și în arhive.
”E un punct de vedere care cândva va servi la o înțelegere mai bună a ceea ce am trăit noi astăzi. A scris o carte în găsim eseu, alte texte încep ca un eseu și continuă ca un reportaj, altele ca niște analize politice, altele sunt pur și simplu proză. Vedem personaje schițate, esențializate atât de mult încât nu le poți în final identifica, rezultând niște tipologii. Să nu uităm că autorul este și istoric, a înființat la Botoșani Muzeul Vieții Cotidiene în Comunism, a scos un volum despre Mugur Călinescu”, a amintit Viorel Ilișoi.
O perspectivă diferită față de oameni și locuri, față de fapte și întâmplări încă nedescifrate. Constantin Iftime a luat dosar cu dosar, filă cu filă, încercând să înțeleagă comunismul, pentru ca abia apoi să îl (de)scrie.
”Făcând cercetare în arhiva Securității, mi-am dat seama că lucrurile pot sta cu totul diferit. Sunt foarte multe observații despre comunism făcute pe mitologie. Istoricii trebuie să îndrepte aceste mitologii și să le aducă mai aproape de realitate. Comunismul este mult mai negru în documente decât în mitologie. Vezi acolo un sistem putred, un sistem cinic”, spune Constantin Iftime.
”De ce cartea asta trebuia să existe?”
Discuția din Galerii, în fața unui public numeros, a devenit ușor-ușor una colocvială, pe alocuri amuzant-acidă, cu un Viorel Ilișoi incisiv și un Constantin Iftime romantic-exaltat.
Viorel Ilișoi: Dacă erai Viorel Ilișoi, de ce ți-ai fi dorit să scoți această carte?
Constantin Iftime: Aș fi scos această carte ca să devin Constantin Iftime. Fiecare ne iubim atât de mult propria personalitate, modul de a fi, încât putem deveni dictatori.
Viorel Ilișoi: De ce cartea asta trebuia să existe?
Constantin Iftime: Era o carte în care eu am crezut, și acum cred în ea, am dorit să rămână și ca document literar, dar – când am văzut că tot se am scris acolo se confirmă în realitate – am zis că valoarea ei este mai degrabă eseistică, intelectuală, jurnalistică. M-am gândit că vectorul Ilișoi va face această carte să coboare la un etaj mai accesibil – el are niște cititori care au încredere într-o limbă mai frumoasă, limba noastră comună, în care ne înțelegem și ne simțim. Eu un pic sunt mai în esențe și atunci trebuie să cobor în lumea asta obișnuită, trebuie să intri în lumea ei, să trăiești compasiunea, să trăiești această realitate care este uneori și dramatică, dar este și frumoasă în același timp. Iar Viorel Ilișoi o exprimă într-o limbă superbă și bine găsită.
Viorel Ilișoi: În cartea aceasta veți descoperi un intelectual de mare rafinament, care reușește să coboare din paradisul livresc în iadul mundan.
”Să scriem cu atitudine și să apărăm valori care ne sunt utile!”
O istorie a jurnalismului din ultimii 30 de ani, dintr-un postcomunism ”romantic”, așa cum îl denumește Constantin iftime. Un parcurs redacțional care s-a întins pe mulți ani, cu personaje interesante, cu oportunități pe care le-a fructificat din plin, rezultând în acea perioadă cărți-interviu cu Ion Cristoiu, Nicolae Breban sau Alexandru Paleologu.
”La București am fost martorul schimbării de limbaj jurnalistic. S-a văzut cum presa de idei, presa de atitudine, se schimbă și se duce către o presă narativă, violentă, o presă de spectacol, cum vedeam în Occident, nu era o noutate, ne amintim de Evenimentul Zilei. Am lucrat acolo, am fost mâna dreaptă a lui Cristoiu. Și acum sunt prieten bun cu Ion Cristoiu, am făcut o carte cu el de care nu îmi este rușine, am și câștigat foarte mulți bani cu ea. Am rămas la fel de încrezător în el, dar ne-am despărțit pentru că eram două caractere diferite. (…) Eu nu sunt jurnalist pursânge. Cristoiu este un jurnalist pursânge, este un tip rece. Poate de asta a avut o slăbiciune pentru mine, m-a angajat cu ochii închiși în 91. Nu știți cine era pe atunci Cristoiu, era un om foarte puternic, păzit de gărzi. (…)”, povestește Constantin Iftime.
Trăim un timp în care este nevoie din nou de atitudine, de răspuns la problemele societății și de reacție la derapajul politic. Scriitorul jurnalist se distanțează astăzi de ”valorile romantice” și aduce aproape ”valorile utile”.
”Am avut privilegiul să văd cum se schimbă presa de atitudine pe care o făceam noi atunci și pe care azi ar trebui din nou să o facem, să nu mai ținem cont de această presă de scandal, să scriem cu atitudine și să apărăm valori care ne sunt utile. Nu mai vorbim despre valori romantice – pe atunci, în anii 90, discutam de valori romantice: ce e democrația, ce e Occidentul –, acum sunt valori utile. Nu se poate dezvolta România fără un atașament față de Europa, fără un atașament față de sistemul democratic și occidental”, mai spune Constantin Iftime.
”Eseul carnivor” este scrisul care mușcă, se hrănește din greul zilei și face ca timpul să se dilate în povești din care noi, astăzi, avem a învăța. O carte care cuprinde ”texte literare, indiferent că au fost publicate într-un ziar”, ne spune Viorel Ilișoi, dar care păstrează osatura unui jurnalism competent, necesar și, mai ales, actual.
Citește și INVITATUL DE LA ȘTIRI: Constantin Iftime aduce la Botoșani ”Eseul carnivor”
