Actor, regizor, dar mai ales un veșnic neliniștit, un creator de excepție, un neobosit scotocitor în texte. S-a născut pe 20 noiembrie 1973, în apropiere de Transnistria, de unde a plecat cu povești dureroase, pe care le-a transformat de-a lungul vieții în fragmente de teatru, în istorii cărora le-a conferit valori personale și artistice.
A văzut lumina zilei în Mateuți, raionul Rezina, RSS Moldovenească, URSS. Era fiul lui Toader Anton Donțu și a Olgăi Efim Donțu, Mișa fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai familiei. Învață primele clase în Mateuți, apoi urmează Colegiul Republican de Creație Populară din Soroca, Republica Moldova, secția Regizor al colectivelor teatrale. Imediat după absolvirea colegiului vine în România. Este admis la Universitatea Națională de Arte ”George Enescu” din Iași, secția Teatru, specializarea Actor, Păpuși și Marionete, clasa profesorilor Constantin Popa și Adi Carauleanu. Diploma de Actor îl aduce pe Mihai Donțu la Botoșani, astfel că din 1999 până în 2020 este angajat al Teatrului ”Mihai Eminescu”.
Pe scena de la Botoșani a debutat pe 10 octombrie 1999, cu rolul Chelul din ”Mafia oamenilor energici”, adaptare după Vasili Șukșin, în regia lui Ion Sapdaru.
A fost un actor de compoziție, un căutător de stări, un specialist al improvizației. Teatrul botoșănean păstrează în ”arhivă” roluri de excepție, dar și spectacole care poartă semnătura regizorului Mihai Donțu, de la ”Cerere în căsătorie”, după Cehov, ”Ursul”, ”Oameni ai nimănui”, la ”Semaforul”, ”Conu Leonida față cu reacțiunea”. A regizat și pentru Teatrul pentru Copii și Tineret ”Vasilache” Botoșani: ”Capra cu trei iezi”, ”Soacra cu trei nurori” sau ”Scufița roșie”.
De-a lungul anilor a lucrat cu numeroşi regizori, printre care Mihai Păunescu, Ion Bordeianu, Marius Rogojinschi, Vitalie Bichir, Lenuş Teodora Moraru, Ion Ciubotaru, Alexandru Vasilache, Petru Hadârcă, Alexandru Hausvater, Chris Simion.
Un spectacol aparte, regizat de Mihai Donțu, a fost ”Balerinul turbat”, de Denis Panfilov. Premiera a avut loc pe 20 februarie 2016, spectacolul având 13 reprezentații. O producție teatrală în care Mihai Donţu a fost actor, cântăreţ, balerin, sportiv, ziarist, director de firmă, contabil, ministru. Un spectacol care ne-a arătat că viaţa ne trăieşte şi că ea devine, de la un punct, suma tuturor greşelilor personale, indiferent dacă ni le asumăm sau nu.
Nu întâmplător Mihai Donțu a ales acest text al lui Panfilov. "Balerinul turbat" aducea pe scenă actorul, meseria de artist cu toate negurile ei, dar mai presus de toate vorbea despre om. Despre artistul de dincolo de glorie, de dincolo de aplauze. Ne arăta un artist istovit, obosit, destrămat sufleteşte, supus umilinţelor, vulnerabil şi bolnav. Artistul nu are viaţă personală, dar se înfruptă din tot ceea ce ea, viaţa, îi aruncă în faţă: frică, spaimă, glorie, orgoliu, triumf, pace, război, trădare, infidelitate, foame, durere, trudă. Un tot care, adunat an de an, se transformă într-un bulgăre uriaş sub care, nu de puţine ori, omul-actor sfârşeşte prin a fi strivit.
Iar Mihai Donţu a avut curajul de a se așeza drept stavilă în faţa acestui bulgăre ucigaş. El ne arăta şi actorul capabil să zâmbească în mijlocul dezastrului, dornic să creadă în frumos, în şansă, în rolul cel mare ce va să vină. El, Mișa, ne-a învățat că noi, indiferent de suntem artişti, mecanici sau măturători, şi oricât de mult am greşit, putem oricând să o luăm de la capăt.
"Tot ce mi s-a întâmplat în viaţă a fost din vina mea şi numai a mea. Că n-am fost atent. Toţi greşim! Fiecare om, fiecare suflet, greşeşte. Da, există un destin, dar există şi greşeli absolut personale. Peste toate domină speranţa: dacă mi se va oferi iarăşi o şansă, o s-o iau de la capăt!", spunea Mişa.
Numai că pentru Mihai Donțu sfârșitul avea să vină prea curând. Știa, simțea, credea în salvare? Înainte de premieră, în culise, coborând în spectacolul vieţii, Mişa a avut curajul mărturisirii: "După lectura unui astfel de text văd lumea cu alţi ochi. Gândesc altfel! Am învăţat să-mi cer scuze. Am învăţat că pentru a fi respectat trebui mai întâi tu să-l respecţi pe celălalt".
Chiar dacă nu mai este printre noi, Mihai Donțu trăiește prin spectacolele pe care le-a creat. De 17 ani, la Botoșani se joacă ”Cerere în căsătorie”, un spectacol care a înregistrat peste 200 de reprezentații. Actorul Cezar Amitroaei recunoaște că, atunci când Mișa a pornit acest proiect, nimeni nu se gândea că spectacolul va avea o viață atât de lungă.
”Spectacolul a crescut și s-a menținut pentru că noi am fost foarte proaspeți la fiecare reprezentație. A avut viață lungă, am mers pe toate coclaurile. Ne aducem aminte de Mișa mereu când jucăm. Asta a rămas după el. Și amintirea tuturor momentelor frumoase, a spectacolelor pe care le-a făcut. Mișa rămâne prin spectacole. S-a dus prea devreme și este mare păcat, era foarte talentat ca actor, ca regizor, dar era și un coleg extraordinar de bun. Foarte generos. În anul în care nu se simțea foarte bine, chiar înainte de a pleca, a venit la spectacol și a spus: ”Spectacolul acesta parcă ieri a fost montat, atât de proaspeți sunteți!” Jucăm cu bucurie mare, cu mare drag”, a spus actorul Cezar Amitroaei după una dintre reprezentațiile spectacolului ”Cerere în căsătorie”, în regia lui Mihai Donțu.
Astăzi, Mișa ar fi împlinit 50 de ani. A trăit doar 47, plecând în lumea fără reflectoare pe 10 martie 2020. A lăsat în urmă povești, spectacole, prieteni, amintiri pe scândura scenei. Ne-a lăsat nouă Arta fără de care el nu putea trăi.