În urmă cu o lună, au trăit împreună o experienţă pe care nu o vor uita prea curând. Trupa de teatru Miracol a fost invitată pe scena Festivalului de teatru adolescent AmFiTeatru, cu spectacolul "Ziua în care a fugit Somnul", o adaptare după Victoria Pătraşcu, să joace alături de cele mai bune trupe de liceeni din ţară. După luni de repetiţie, după ce au scotocit replici şi au desenat personaje, au urcat pe scenă ca în cea mai mare aventură a vieţii lor. Au primit cu sufletele înflorite aplauzele, au plâns de bucurie, s-au încruntat de ciudă că au greşit un cuvânt sau au ratat o intrare în scenă. Ce au simţit când sute de adolescenţi i-au aplaudat în picioare? "E pentru prima dată când nu am mai simţit că sunt la o şcoală specială", spune Ioana impresionată încă de momentele trăite pe scenă. "Am fost o echipă, am lăsat emoţiile la uşă", rosteşte Gabriel. "Cred că le-a plăcut şi că au aplaudat sincer", spune Florin despre ce a simţit la finalul spectacolului. "Vrem să facem teatru în continuare", completează pe rând unul câte unul.
Teatrul cu copii speciali!
"La Liceul Tehnologic "Sfântul Stelian" din Botoşani, un grup de 20 de elevi au parte săptămânal de un program alternativ de educaţie axat pe dezvoltarea capacităţilor comunicaţionale, temperarea emoţiilor şi eliminarea blocajelor psihice, creşterea capacităţilor de concentrare, atenţie, creşterea încrederii în propriile forţe şi abilităţi prin autodescoperire şi cizelare, cultivarea spiritului de echipă şi dezvoltarea creativităţii", transmite prof. Alina Răileanu, cea care - cu acordul şi înţelegerea celorlalţi profesori din liceu - săptămână de săptămână adună ciorchine grămada gălăgioasă de copii.
Trupa de teatru a Liceului Tehnologic "Sfântul Stelian" a plecat de la un grup de prieteni care pictau împreună. De la culoare au poposit în joc, iar jocul a devenit creaţie. Poveşti născocite, personaje şi obiecte cărora le-au transferat emoţii, gânduri exprimate şi asumate... Copiii "speciali" experimentează, analizează, înţeleg. Sunt expresivi, spontani, implicaţi. Jocul devine teatru, iar imaginaţia o formă de exteriorizare benefică, aproape terapeutică.
Teatrul cu copiii speciali devine "teatru special". Pentru că fiecare atitudine nouă, fiecare cuvânt înţeles şi îmbrăcat în emoţia potrivită înseamnă o mică victorie alăturată alteia, poate mai mică sau mai mare. Dezvoltarea abilităţilor de exprimare, antrenarea concentrării, înţelegerea noţiunilor despre autenticitate, credibilitate, încurajarea în a lua decizii şi a asuma atitudini, conştientizarea reacţiilor proprii şi capacitatea de a reacţiona la reacţiile partenerului au fost paşi parcurşi în timp, cu rezultate nu spectaculoase, dar foarte importante.
Copiii "speciali" înţeleg acum Teatrul. Merg la spectacole, exprimă opinii nu doar despre subiect, analizează jocul actorilor, emit curiozităţi, observă detalii interesante. Un câştig important îl reprezintă lucrul direct cu actorul şi construirea unui spectacol adevărat.
Mirela Nistor: "Mă consider norocoasă că am avut ocazia să cunosc niște copii minunați"
Participarea la Festivalul Amfiteatru a fost o nouă şi frumoasă provocare pentru cei implicaţi în pregătirea acestui spectacol. Cea care a venit cu inima deschisă spre copiii speciali – ca voluntar – a fost actriţa Mirela Nistor, care a dezvoltat în timp nu doar o relaţie afectivă, ci şi una pedagogică.
"Întotdeauna am crezut că Teatrul are forțe nebănuite. Şi una dintre ele, pe care am descoperit-o destul de târziu, este că reușește să aducă oamenii mai aproape. Este mare lucru, în era tehnologiei, să apropii oameni, nu atât din punct de vedere fizic, cât mai ales din punct de vedere spiritual. Am avut provilegiul să-i întâlnesc, prin intermediul teatrului, pe copiii din trupa de teatru Miracol a Liceului "Sfântul Stelian". Am fost rugată să povestesc câte ceva din experiența trăită pe parcursul repetițiilor pentru spectacolul "Ziua în care a fugit somnul". Nu am să fac asta. În schimb o să vă mărturisesc ce simt acum. Mă consider norocoasă că am avut ocazia să cunosc niște copii minunați, că am avut şansa de a lucra cu ei şi că am avut privilegiul de a asista la momentele lor de bucurie. Nu ştiu cât de mult a însemnat pentru ei puținul timp pe care l-am petrecut împreună la repetiții, dar pot spune că pentru mine a fost o experiența extraordinară pe care sper din tot sufletul să o pot prelungi", spune Mirela Nistor, actriţă a Teatrului Mihai Eminescu Botoşani şi coordonatoarea trupei de teatru Drama Club, a Colegiului Naţional "A.T.Laurian".
Gelu Rîşca: "Un moment tulburător la AmFiTeatru8! Comunitatea şi teatrul"
"Bucuria de a fi teatru este peste puterea cuvintelor. Dar bucuria, pasiunea şi emoţiile pe care le împărtăşeşti cu cei din jurul tău în interiorul acestei experienţe nu se pot compara cu nimic. De la libertate şi sinceritate, de la învăţat şi descoperit, de la curiozitate şi deschidere către dăruire, nimic nu-i mai frumos decât acel moment cheie când dăruim şi când, împreună, reuşim să facem ca lucrurile să se întâmple.Pentru că, din nefericire, copiii cu nevoi speciale sunt aproape invizibili în societatea noastră, ne-am propus să oferim/dăruim și să fim alături de familiile acestora și oamenii care le stau alături. La ediția din acest an, am primit de la Ella Nistor si Florentina Toniţă propunerea să-i avem în desfășurarea festivalului pe copiii de la Liceul Tehnologic Special "Sf. Stelian" Botoșani, cu spectacolul "Ziua în care a fugit somnul".
E destul de greu de exprimat în cuvinte cum este să îţi asumi o asemenea poveste şi îţi oferi libertatea de a lăsa inima şi respiraţia să vorbească pentru tine. La acestea se adaugă şi publicul, dar mai ales părinții/familia acestor copii, oameni care păşesc într-o sală de teatru să vadă minunea asta. Energia acestor copii adunată laolaltă a fost în stare să răscolească suflete.
Fiecare la un moment dat se simte singur, în plus, trădat, trist. Toate sentimentele astea le-au eliberat prin spectacol... Şi acolo pe scenă erau doar ei reușind să se regăsească cu toţii şi să se susţină unii pe alţii, pentru că fiecare avea câte o "povară a sufletului", iar părinții din sală ori din culise nu ezitau să lase o lacrimă de bucurie. Eşti si fericit şi trist şi îţi dai seama că, făcând asta împreună, nu eşti singur şi că oamenii sunt diferiţi... şi totuşi exact ca tine.
Vă aşteptăm, cu drag, şi anul viitor. Suntem recunoscători, aplaudăm, ne înclinăm, vă îmbrăţişăm sufletele, copii minunaţi!", este mesajul echipei AmFiTeatru8, prin vocea lui Gelu Rîşca, unul dintre organizatori.
Teatrul în şcolile speciale nu trebuie să fie un experiment, ci o formă de gestionare a emoţiei, o modalitate de a crea şi de a modela energia pură.
