A debutat în revista "Flacăra" în 1996 – La rubrica "Maşina de scris", a criticului Alex. Ştefănescu.
A publicat două plachete de versuri prin 2004 şi 2005, a apărut în antologia de versuri "55 de poeţi contemporani" şi în antologia de versuri "Antologia vinovatelor plăceri", în antologia de proză "Declin – Scripta manent".
"Orice alte cuvinte sunt de prisos. Găsim de cuviință să publicăm aici una dintre ultimele sale creații poetice, din acest an, luna februarie. Prieteni numeroși dar și colegi din lumea culturii românești îți vor rămâne mereu alături, Boris. Odihnește-te în pace!", scrie Adrian Melocovici în presadiasporei.blogspot.ro.
Baladă de nesomn
de Boris Ioachim
Am o stare de nestare
Şi-mi pun singur, pe răni, sare
Când, în albe nopţile,
Îmi descos gândurile.
Le descos şi le deşir
S-aşa multe, că mă mir!
Multe sunt şi încâlcite
Şi de vreme înnegrite.
Am un dor de-un Dor-Odor –
Drept la miezul nopţilor,
Când în treazul minţii vis -
Sufletul mi-e drum deschis
Şi potecă şerpuită
De dorinţe mărginită.
Cu hotar fără hotar
Pentru al inimii amar.
Un cuvânt fără cuvânt
Îl reped spre zări, în vânt.
Şi-l trimit, pătimitor,
Pe sub casa stelelor.
Să ajungă unde mi-e
Sălaşul de dragoste,
Unde a vrăjit ursita
Să mi se afle iubita.
Am o ploaie de ninsori -
Ce se se aştern la geam în zori.
Când mi-s grele pleopele –
Iar sub ele, apele
Ochilor tulburi, sărate –
De nesomnuri adunate,
Peste gene-nvolburate,
Sub bărbie înnodate.
...Am o stare de nestare –
Singurel – pe răni, pun sare.
Când, în albe nopţile,
Îmi descos gândurile...