Ne amintim astăzi, la împlinirea a 133 de ani de la nașterea lui Demostene Botez, nu doar de poezia citită de generații și generații, ci și de versul cântat și transformat în melodii de o frumusețe aparte.
Angela Similea - ”Nostalgie”. Mircea Bodolan - ”Rănitul dintre linii”. Cântecele nemuritoare compuse pe versuri de Demostene Botez.
Cine nu a murmurat, măcar o dată, ”Afară plouă ca și toamna”? Cel mai cunoscut, datorită mai ales îndrăgitei artiste căreia i-a fost încredințat, este cântecul ”Nostalgie”. Angela Similea cântă de peste patru decenii melodia care a încântat multe generații…
Prea puțin se știe că poezia care stă la baza acestui cântec se numește ”Singurătate”, versurile fiind scrise de botoșăneanul Demostene Botez în anul 1934. La 50 de ani de când au fost compuse versurile, solistul formației Savoy, Marian Nistor, a așezat cuvintele lui Demostene Botez pe muzică, iar cântecul a fost lansat de Angela Similea sub titlul ”Nostalgia”. Chiar dacă melodia a fost cântată și de Marian Nistor, fiind inclusă și pe volumul Savoy best of, ea a devenit celebră prin vocea Angelei Similea. Piesa face parte din albumul ”Trăiesc”, apărut în anul 1985.
”Rănitul dintre linii” este o altă melodie celebră, lansată în Cenaclul Flacăra. Interpretată de Mircea Bodolan, melodia este inclusă și în coloana sonoră a filmului ”Am fost 16”, în regia lui George Cornea, scenariu de Aurel Mihale. Filmul a fost realizat în 1979, la șase ani de la plecarea la cele veșnice a lui Demostene Botez.
Fiul preotului din Hulub
Fiu de preot, Demostene Botez s-a născut pe 29 iulie 1893 în satul Hulub, comuna Dângeni, Botoșani. A urmat studiile în satul natal, apoi la Botoșani și Iași, urmând Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
În 1963 devine membru corespondent al Academiei Române, iar în anii 1964-1965 este președinte al Uniunii Scriitorilor din România. A scris poezie, proză, memorialistică, note de călătorie, cărți pentru copii. Se stinge din viață la 18 martie 1973 în București.
Debutează cu versuri în 1911, în revista „Arhiva”, condusă de A.D. Xenopol, iar prima carte de poezii, ”Munții”, o publică în 1918, la Iași, premiată cu Premiul „Adamache” al Academiei Române . A colaborat cu revista “Viața Românească”, a scris poezie, proză, traduceri și literatură pentru copii.
Printre operele sale se numără, așadar, “Munții” (1918)- volum de debut; “Floarea pământului” (1920); “Povestea omului” (1922); “Zilele vieții” (1927); romanele “Ghiocul” (1931) și “Înălțarea la cer” (1937).
A publicat multă literatură pentru copii și a desfășurat o bogată activitate de traducător.
A murit pe 17 martie 1973, la Iași, la vârsta de 80 de ani.
