Daniel Turcea (1945-1979)
Daniel Turcea este un poet crestin roman, despre care s-a scris insa mult prea putin. Viata acestui poet infatiseaza un model de convertire, precum si o viata crestina practica, deosebit de frumoasa, in cadrul Manastirii Cernica, unde si-a petrecut ultimii ani din viata. Nascut in ziua de 22 iulie 1945, in localitatea Targu Jiu, si trecut la cele vesnice in ziua de 28 martie 1979, la numai 33 de ani, Daniel Turcea este vazut astazi drept unul dintre marii poeti crestini ai secolului al XX-lea.
Daniel Turcea s-a nascut in ziua de 22 iulie 1945, in localitatea Targu Jiu, ca cel de-al doilea copil intre cei patru ai familiei, iar copilaria si-o va petrece in Pitesti. Bunicul sau a fost preot, din neam de preoti, iar mama sa avea o minte deosebit de luminata, zestre pe care o va da mai departe, fiului ei.
In copilarie, Daniel Turcea s-a imbolnavit foarte grav de astm. Pentru aceata, el va trebui sa petreaca un anumit timp departe de familie. Rugaciunile mamei sale vor mijloci insa insanatosirea sa, care va veni in chip minunat, la varsta de 15 ani.
In anul 1963, tanarul Daniel va absolvi cursurile Liceului "Nicolae Balcescu", din Pitesti. Ajuns in Bucuresti, el se va inscrie la Facultatea de Arhitectura "Ion Mincu", pe care o va absolvi cu bine, in anul 1968. Dupa terminarea facultatii, el a fost repartizat la Resita. Pentru ca nu isi dorea sa mearga acolo, Dumnezeu a randuit ca in acel moment sa aiba o criza de astm, drept pentru care a putut refuza repartizarea in mod legal.
Desi prima sa poezie a scris-o la varsta de numai sapte ani (Corabia), tanarul Daniel Turcea va debuta literar abia in anul 1966, cand isi publica versurile in revista "Amfiteatru". In cadrul Editurii "Cartea Romaneasca", in anul 1970 va vedea lumina tiparului volumul de poezii "Entropia", iar in anul 1978, volumul "Epifania", ambele semnate de Daniel Turcea. Daca poeziile din volumul "Entropia" sunt ratacitoare, cele din volumul "Epifania" sunt luminatoare.
Poeziile lui Daniel Turcea sunt insa greoaie pentru cei neobisnuiti cu stilul sau. Se spune ca, pentru a-i intelege intocmai poeziile, este nevoie de mult studiu asupra matematicii si a Sfintilor Parinti. Legatura dintre matematica si Sfintii Parinti nu o pot intelege insa decat aceia care au gustat in mod practic din amandoua.
Asemenea diminetii
iată frumoasa, omeneasca înfrângere, la mare preţ
dar eu unul sunt martor, eu am văzut
acei oameni, blânzi, de neînfrânt
învăţând nemurirea, ochii i-am privit. Suferinţa
nu le mai putea micşora cu nimic
fericirea
sfârşitul lor e asemenea dimineţii
vezi,
vestitul astrolog, apărat de stele, friguros
pustiit de noroc, nu era
asemenea lor, nici yoghinul bătrân ce mi-a spus
rănile da, însă sufletul
eu nu-l pot vindeca
Despre neînserata iubire
uimire numim acum
adevăratul chip
al firii
şi minunea e o uşă
în plinătatea razelor deschisă
dar razele sunt numai
urmele
şi urma
şi slava-i lumina faţa - şi nici un om
nu-l putea privi - asemenea
unui mort înviat - bucuria
cu faţa descoperită
nu cu aripi trupeşti, ca o pasăre
ci ale Duhului, prea uşor
răpindu-se
Datorita mintii lui foarte patrunzatoare, mandria l-a instrainat pentru o vreme de cele sfinte, cautand sensuri acolo unde nu le putea gasi. Mai apoi, prin intalnirea cu parintii Arsenie Papacioc si Sofian Boghiu, poetul Daniel Turcea va cunoaste bucuria impartasirii de Dumnezeu in cel mai patrunzator mod cu putinta. Posturile, rugaciunile si impartasirea au continuat mai apoi, vreme indelungata. Dorinta de a fi preot s-a nascut rapid in inima sa, drept pentru care s-a si inscris la Facultatea de Teologie, in urma examenului luand nota 9,95. Deoarece parintii sai fusesera insa membri de partid si deoarece el era de profesie arhitect, comunistii nu au aprobat admiterea sa.
Linistea pe care poetul a simtit-o in fata bolii incurabile, boala care avea sa ii curme viata, ni-l infatiseaza pe acesta asemanator parintilor cu viata duhovniceasca din vechime, intelegator al rostului sau pe pamant, al rostului bolii si al sensului mortii. Daniel Turcea a trecut la cele vesnice in ziua de 28 martie 1979, la varsta de numai 34 de ani, fiind inmormantat in cimitirul Manastirii Cernica, langa Bucuresti.
Teodor Danalache