Ion Pillat a fost academician, antologist, editor, eseist, poet tradiționalist și publicist român. Născut la Bucureşti, pe 31 martie 1891, Ion Pillat îşi petrece anii copilăriei în Miorcanii Botoşanilor, ilustrul scriitor spunând deseori, în anii mai târzii ai vieţii: "m-am considerat şi mă consider moldovean, mai ales ca temperament poetic şi ca tendinţă generală a firii mele adânci".
În anul 1883, tatăl său, Ion N. Pillat, intrase în posesia proprietăţii de la Miorcani, din fostul judeţ Dorohoi, locul care avea să îl inspire pe poetul Ion Pillat, dar şi pe fiul acestuia, Dinu.
Ion N. Pillat se va afirma ca om politic, în parlamentul ţării. Căsătoria cu Maria, cea de a doua fiică a liberalului Ion C. Brătianu, îl implică şi mai mult în tumultul vremurilor, fapt care, de altfel, îşi va pune pecetea pe destinul tuturor membrilor familiei Pillat, care vor fi purtaţi prin grele puşcării urmate de domicilii forţate.
Ion Pillat îşi petrece copilăria la moșiile bunicilor, la Florica, pe Argeș, și la Miorcani, pe râul Prut. Face studiile primare în particular, cu examene susţinute la Şcoala Primară 1 din Piteşti, iar cele gimnaziale la Liceul "Sf. Sava" din Bucureşti. Mama lui îl ia la Paris, unde urmează, ca extern, cursurile Liceului "Henry IV". Îşi satisface stagiul militar în ţară, apoi se înscrie la studii la Sorbona, unde va aprofunda istoria şi geografia, dar va urma şi studii de drept. În 1913 obţine licenţa în Litere, iar un an mai târziu pe cea în Drept.
În anul 1911 debutează cu poezie în Convorbiri literare, sprijinit de Titu Maiorescu.
Participă la campania din 1913, în Războiul de Reîntregire, ca ofiţer de legătură pe lângă misiunea militară franceză, dar şi la Conferinţa de Pace de la Paris, din 1919, ca secretar al lui Alexandru Vaida-Voievod, președintele delegației ardelene.
În anul 1915 se căsătoreşte cu pictoriţa Maria Pricopie-Dumitrescu, care va fi cunoscută în mediul artistic ca Maria Pillat-Brateş.
În anul 1936, Ion Pillat este distins cu Premiul național pentru literatură și ales membru corespondent al Academiei Române. În 1937 a tradus din Charles Baudelaire și a publicat volumul Țărm pierdut. A publicat în 1942 o antologie de traduceri din poezia germană și volumul de versuri "Împlinire". În 1944, sub titul "Poezii", a apărut întreaga sa operă lirică, scrisă în perioada 1906 - 1941.
La data de 17 aprilie 1945 a suferit o congestie cerebrală în plină stradă, în Bucureşti. Este transportat acasă în stare de inconștiență, iar până seara a decedat. Avea 54 de ani.
După 1945, poezia sa este trecută la "index", din rațiuni strict politice.
Soţia lui Ion Pillat, pictoriţa Maria Pillat-Brateş, a fost inchisa in 1949 si apoi a avut cinci ani domiciliu fortat la Miercurea Ciuc. Nepoata lui Ion Pillat, Monica (fiica lui Dinu Pillat) îşi aminteşte de anii grei ai familiei sale, cu bunica în domiciliu forţat şi luptând să supravieţuiască într-o sărăcie cruntă. "Cand m-am nascut eu, bunicul Ion Pillat murise de doi ani. Bunica imi vorbea de el cu multa veneratie, imi citea din versurile lui, eram inconjurati de fotografiile lui. Era o prezenta putin intimidanta in casa, iar Maria Pillat-Brates vorbea despre Ion Pillat, nu despre sotul ei sau despre bunicul meu. Bunica, o apreciata pictorita, a fost arestata in 1949. A stat o luna in penitenciar in Botosani, apoi, din 1950, a avut domiciliu fortat la Miercurea Ciuc. A fost invinuita ca nu ar fi platit taxele pe o mosie care era demult nationalizata. Ea a pictat peisajele superbe din acea zona si astfel si-a castigat modesta ei existenta. Vanzand tablourile pe un pret de nimic, pentru ca nu avea pensie, a putut supravietui. Eu mi-am petrecut acolo vacantele. Locuia intr-o singura camera, de trecere, un fel de hol cu un pat. In ’55 s-a intors in Bucuresti. Desi i s-a interzis sa mai expuna vreodata, a pictat pana la moarte", mărturiseşte Monica Pillat în presa centrală.
La doi ani de la moartea tatălui său, în 1947, criticul și romancierul Dinu Pillat avea să fie îndepărtat de la Facultatea de Litere, unde era asistent al lui George Călinescu. În toamna lui 1948, Dinu vine la Miorcani, încercând să vândă ce se mai putea din moșie. Urmează ani grei, de boală și sărăcie. Fiul lui Ion Pillat va fi pontator și casier la o cooperativa din Bucuresti. În 1956, G. Calinescu îl aduce la Institutul de Istorie si Teorie Literara, pe care tocmai îl înființase, dar peste numai trei ani va fi arestat și condamnat la 25 de ani muncă silnică, odată cu "lotul intelectualilor", din procesul Noica. Întors acasă, e reprimit la Institutul Calinescu, de unde va fi din nou dat afară în 1975, din cauza dosarului. Va muri cinci luni mai târziu, la 54 de ani, la fel ca tatăl său.
Volume de versuri publicate de Ion Pillat:
1912 – Visări păgâne, Editura Minerva, București
1914 – Eternități de o clipă, Editura Flacăra, București
1914 – Amăgiri, Editura Flacăra
1919 – Grădina între ziduri, Editura Frayier Soye, Paris
Pe Argeș în sus, Editura Cultura națională, 1923 ( volumul cel mai cunoscut)
Satul meu, Editura Cartea vremii, 1925
Biserica de altădată, Editura Cartea Românească, 1926
Întoarcere, Editura Petre Cătunaru, 1928
Limpezimi, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1928
Caietul verde, Editura Cartea Românească, 1932, ediție definitivă, 1937
Scutul Minervei, București, 1934
Poeme într-un vers, Editura Cartea Românească, 1936
Țărm pierdut, Editura Fundațiilor, 1937
Umbra timpului, Universul literar, 1939
Balcic, București, 1942
Asfodela, București, 1943
Antologia poeților de azi
Florica (poezii, cu desene de Ștefan Popescu) Editura Cartea Românească, 1926
Implinire 1942 Editura cartea romaneasca.
Ion Pillat - Trei îngeri
Trei îngeri zboară-n asfințit.
Doi tac și unul a grăit:
"E liniștea atît de mare...
Aud cum se deschide-o floare".
Trei îngeri zboară-n asfințit.
Doi tac și unul a șoptit:
"E liniștea atît de sfîntă...
Aud cum stelele își cîntă.”
Trei îngeri zboară-n asfințit.
Toți tac și unul a gîndit :
"Ce zgomote înfricoșate...
Aud o inimă cum bate".
