Peste câteva zile, pe 4 mai, se împlinesc 71 de ani de la moartea marelui compozitor George Enescu. Până atunci, aprindem candelă pentru Elena Dinu-Ferbei, cea cunoscută în familie ca Didica și care i-a fost compozitorului singură fiică în trecerea sa pe pământ.
Născută în 14 mai 1906, în Cracalia, județul Botoșani, ca rezultat al iubirii dintre Domnica Ferbei și George Enescu (la acea vreme în vârstă de 25 de ani), Elena (”Didica”) se stingea cu puțin înainte de a împlini 80 de ani, în casa sa din București. A fost înmormântată pe 1 mai 1986, după cum mărturisește Ana Maria Sandi, fiica pictorului Dumitru Bâșcu (fratele natural al lui George Enescu): ”Pe 1 mai 1986 am mers la cimitir să o îngropăm pe Didica Dinu, fiica lui George Enescu”.
O istorie de familie greu de pătruns, care însă a lăsat în urmă numeroase semne de recunoaștere, menite să ajute la o reconstituire a unei familii îndelung încercate. Chiar dacă, în publicații respectabile, s-a amintit tangențial legătura dintre frați (George Enescu – Dumitru Bâșcu), mai rar încă cea dintre tată și fiică (George Enescu – Elena Ferbei), nimic nu pune astăzi la îndoială paternitatea în cazul celei din urmă.
Un veritabil „aisberg” al muzicii româneşti!
”Documentele familiei Enescu ascund încă multe necunoscute ce se impun a fi dezvăluite, chiar dacă unele circulau în cercuri restrânse de specialişti, iar „puriştii” socoteau că trebuie ascunse marelui public”, scria în 2011, în Revista ”Muzica”, criticul muzical Viorel Cosma. Tot Viorel Cosma recunoștea, în târziul vieții, că, deși trecuse cu mult peste un secol ”de la naşterea maestrului”, puţini ştiu ”că George Enescu a avut o fiică naturală” sau că ”tatăl muzicianului, Costache Enescu, i-a dăruit muzicianului un frate vitreg, care a trăit toată viaţa în anturajul familiei de la Cracalia şi Dorohoi”.
Muzicologul Viorel Cosma - cel care a contribuit aproape decisiv la conturarea personalității lui George Enescu - a plecat la cele veșnice în 2017. Iar George Enescu a rămas, așa cum însuși Viorel Cosma mărturisea, un veritabil „aisberg” al muzicii româneşti care nu şi-a descoperit încă adevărata dimensiune spirituală.
Există, la nivel documentar și nu numai, o serie de mărturii cu privire la fiica lui George Enescu, incluzând aici inclusiv o declaraţie autografă a lui Dumitru Bâşcu (ce ar fost solicitată de Domnica Ferbei din Cracalia, spre a obţine paternitatea Didicăi pe cale legală). O declarație care dezvăluie o serie de amănunte asupra fiicei naturale a lui George Enescu, aflăm tot de la Viorel Cosma, de la conflicte familiale, înscrierea la şcoală a fetiţei la Dorohoi, drepturile morale şi materiale arătate de Costache şi George Enescu faţă de copilă, dar și care ”mai ales oferă o imagine inedită asupra atmosferei de la Cracalia şi Mihăileni, până la mutarea tuturor urmaşilor lui Costache Enescu în Dorohoi (actuala Casă-muzeu „George Enescu”, pe Str. Carmen Sylva)”.
Astăzi, când se împlinesc 71 de ani de la moarte, știm că George Enescu a fost un om care a ars în iubire. Și din iubire s-au născut opere memorabile. A fost tot atât de pătimaș pe cât de credincios, și-a trăit viața ca un titan, dar a cunoscut și suferința umană, tragedia despărțirilor, hăul trădării. Iar toate aceste sentimente există astăzi în muzica enesciană.
Tată și fiu, plus doi copii
La începutul secolului XX, în Cracalia se nășteau doi copii. În 1902 Dumitru, în 1906 Elena (Didica).
Primul – copilul lui Costache Enescu (din dragostea târzie cu o tânără poloneză) și, în consecință, fratele după tată al lui George Enescu.
Fetița – copila lui George Enescu (dintr-o devreme iubire cu Domnica, fiica menajerei de la Cracalia), așadar nepoată a lui Costache Enescu.
Conacul din Cracalia aparținea lui Costache Enescu, care locuia aici după separarea de Maria Cosmovici (1939-1909), mama compozitorului, la rândul ei retrasă în Mihăileni.
Amândoi copiii – alintați Mitruță și Didica – sunt în grija mătușii Tinca.
Elena, fiica lui George Enescu
Elena (ce avea să poarte până la căsătorie numele Ferbei, niciodată Enescu!) a făcut parte din familia Enescu, căreia i s-a dedicat cu sinceră și necondiționată iubire.
Chiar dacă o tăcere apăsătoare și nedreaptă a acoperit vreme îndelungată povestea celor doi oameni dragi din viața lui Enescu: fratele mai mic și singura lui fiică. După plecarea lui George Enescu din țară, distanța a pus și mai multe stavile. Cu toate acestea, la Cracalia, mama Didicăi a fost alături nu doar de Costache (care moare în 1919), ci și de Maria Cosmovici, îngrijindu-i și făcându-le cele creștinești la înmormântare. ”Și Domnica, și Didica (foto dreapta, nota red.) au făcut parte cât se poate de oficial din anturajul bătrânului Costache Enescu. Ele sunt cele care l-au îngrijit când s-a îmbolnăvit și tot ele i-au îngropat pe ambii părinți ai lui Enescu, fiindcă muzicianul era plecat în străinătate”, mărturisea Viorel Cosma.
Apropierea dintre Domnica și George era cunoscută la conacul de la Cracalia. De fiecare dată când venea acasă, compozitorul petrecea cu ea ore lungi pe malul iazului. ”O ruga să îi cânte romanțe și melodii populare, până obosea”, spunea într-un interviu Viorel Cosma.
Dragostea dintre George și Domnica s-a consumat în vara lui 1905. Fiica lor, Elena, se naște anul viitor, pe 14 mai 2026, la Cracalia. Didica, așa cum a fost alintată Elena, va rămâne la conac, sub îngrijirea mamei sale, dar și sub ocrotirea bunicului Costache Enescu.
Didica a fost trimisă apoi la învățătură. A absolvit Școala de Fete din Botoșani, iar mai târziu s-a căsătorit cu moșierul Constantin Dinu, în București. Tot la București, Didica va fi angajată a Operei Române, la Serviciul de croitorie.
”Elena s-a lăsat condusă mai curând de simţăminte alese...”
Chiar dacă a păstrat mereu discreția asupra fiicei sale, nimeni nu s-a îndoit vreodată de iubirea pe care George Enescu i-o purta copilei. Cu toate acestea, Didica nu a purtat niciodată numele Enescu. Până la căsătorie a fost Elena Ferbei, apoi Elena Dinu. Și se spune că a închis ochii cu acest regret, de a nu fi fost recunoscută oficial ca fiică a celui mai mare muzician român. Însă a ales mereu decența, bunul simț și demnitatea numelui pe care îl purta în suflet.
”Ştiu de la George Enescu că până la ultima lui plecare din ţară, le-a dat diverse ajutoare băneşti şi că făcea aprecieri interesante asupra educaţiei Elenei. După terminarea celui de al doilea război mondial, Elena Dinu regăsindu-mă în Bucureşti m-a contactat în legătură cu îndemnurile ce i se fac de a întreprinde o acţiune de revendicare a paternităţii la care legea i-ar fi dat dreptul. Analizând împreună efectele pe care le-ar fi avut asupra creaţiunii lui George Enescu atare acţiune, spre cinstea ei, Elena s-a lăsat condusă mai curând de simţăminte alese decât de realizarea măruntelor contigenţe materiale”, avea să scrie mai târziu Dumitru Bâşcu, fratele compozitorului.
”Copiii au purtat numele mamelor lor. Elena (Didica) Ferbei și Dumitru Suschi”, ne spune și Ana Maria Sandi, fiica pictorului Dumitru Bâșcu și nepoată a lui George Enescu. ”George a avut grijă într-un fel de acești doi copii. Didicăi i-a cumpărat un atelier de croitorie din venitul căruia ea să trăiască. Ea a ucenicit și a învățat croitorie. Eu când am cunoscut-o, Didica era croitoreasă la Operă, în București”.
Consiliu de familie: 50 de ani de tăcere!
Nu aceeași grijă o manifesta Maruca, soția lui George Enescu, față de fiica soțului ei: ”Nu! Și mai mult, există o scrisoare a lui Costache Enescu către Maruca, în care îi spune: ”Și mai lasă-l în pace pe copilul șela!”. Didica, dar mai ales mama ei, au încercat să facă cumva să se știe de relația de rudenie. Deja George nu mai era trădător de țară, era cu festivalul, era stimat... S-au împotrivit Constanța Crăciun, asta știu sigur, și cred că și Romeo Drăghici, probabil dinspre Maruca. În cartea lui, Alexandru Cosmovici spune că înainte să plece George în America, cu vaporul, au mers la diversele case ale lui George, inclusiv la o biserică pe care a pictat-o tata la Balotești, și atunci au făcut un fel de consiliu de familie și au spus că 50 de ani niciunul dintre ei să nu dea detalii despre familie. Asta spune Alexandru Cosmovici, în cartea lui, adăugând: Acum eu pot să spun tot ce scriu aici pentru că nu mă mai simt legat de acea înțelegere. Tata nu mi-a spus niciodată că ar fi ținut vreo înțelegere, el pur și simplu nu a considerat că e vreun motiv de fală din partea lui, că trebuie să își vadă de ale lui”.
În numele Tatălui!
Chiar și după ce s-a mutat în București, Didica s-a întors mereu la Cracalia. ”Știam că nu mai există casa, că e doar biserica acolo”, spune Ana Maria Sandi.
Elena Dinu-Ferbei nu s-a mulțumit doar să viziteze locurile copilăriei. Printre bunurile clasate astăzi în Patrimoniul Cultural Naţional găsim, de pildă, valiza care a aparținut lui George Enescu, cu următoarea descriere: ”Valiza, geantă voiaj, din piele de culoare maro, ușor uzată, a aparținut muzicianului. A fost achiziționată de la Elena Ferbei, căsătorită Dinu, din București, fiica naturală a lui George Enescu, rezultată din legătura cu Domnica Ferbei. Enescu și-a susținut din umbră pe tot parcursul vieții sale fiica naturală. Presupunem că geanta este confecționată manual, în serie mică, din piele de Cordoba, prevăzută cu încuietori metalice cu cheiță”.