Sfântul Ierarh Atanasie al III‑lea (Patelarie), Patriarhul Constantinopolului († 1654), s‑a născut în oraşul Rethimno, din insula Creta, primind la botez numele Alexie. După moartea tatălui său, se călugăreşte la metocul sinaitic din Iraclion, primind numele Atanasie. Trăieşte o vreme într‑o mănăstire din Tesalonic, unde este hirotonit ierodiacon. De aici pleacă în Sfântul Munte Athos, la Mănăstirea Esfigmenu, apoi la Mănăstirea Xiropotamu.
„După un pelerinaj în Ţara Sfântă şi la Muntele Sinai, Atanasie Patelarie a venit pe la anul 1626 în Ţara Românească, unde a fost dascăl. Aici a tradus Psaltirea în limba greacă populară. Patriarhul Constantinopolului, Chirii Lucaris († 1638), l‑a chemat pe Atanasie la Constantinopol, să sprijine credinţa ortodoxă atacată de necreştini şi de eretici. În anul 1631 a fost ales mitropolit al Tesalonicului, iar de aici el a trimis mai multe scrisori ţarului Rusiei, cerându‑i sprijin pentru mitropolia sa, care era asuprită de turci. În anul 1634, când Patriarhul Chirii Lucaris a fost trimis în exil, la Constantinopol a fost aşezat pentru puţină vreme Mitropolitul Atanasie al Tesalonicului. În cele din urmă, otomanii l‑au silit să părăsească tronul patriarhal. Nevoit să strângă milostenie pentru a plăti datoriile mitropoliei, a plecat spre Moldova, unde a găsit sprijin la curtea evlaviosului domnitor Vasile Lupu (1634‑1653), care l‑a trimis la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galaţi. Întorcându‑se însă la Constantinopol, este reales patriarh în vara anului 1652. N‑a păstorit însă decât puţină vreme, după care a fost nevoit să renunţe, din pricina potrivniciei otomanilor, şi s‑a întors la Galaţi. Slujitorii bisericeşti şi credincioşii din oraşul de la Dunăre s‑au bucurat mult de blânda şi înţeleapta păstorire a Patriarhului Atanasie, care s‑a arătat statornic în credinţă, purtându‑şi crucea în chip neşovăielnic. Sfântul Atanasie şi‑a exprimat dorinţa de a‑şi sfârşi viaţa la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galaţi, pe care o numea mănăstirea mea, dar voia lui Dumnezeu a fost alta, astfel, el a continuat să strângă milostenie pentru creştinii celorlalte Biserici Ortodoxe căzute sub ocupaţie otomană. Ajungând pentru aceasta în Rusia, fiind bătrân şi bolnav, a primit însemnate daruri de la ţar şi de la Patriarhul Nicon (1652‑1666). La întoarcere a rămas în cetatea Lubnî din Ucraina, unde s‑a aşezat la Mănăstirea Schimbarea la Faţă din Mgarsk. Cunoscându‑şi mai dinainte vremea sfârşitului, Sfântul Atanasie a alcătuit un testament prin care a împărţit darurile primite de la ţar mai multor mănăstiri şi biserici din Moldova, din Sfântul Munte Athos şi din Muntele Sinai. A rânduit, de asemenea, a se aduce daruri şi la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galaţi. Apoi s‑a rugat pentru toţi păstoriţii săi, pentru cei ce i‑au făcut bine şi pentru cei care l‑au prigonit ori nedreptăţit în viaţă. Şi‑a cerut iertare de la toţi, iertându‑i la rândul său pe toţi. Cu cugetul împăcat şi încrezător în marea milostivire a lui Dumnezeu, având pe buze şi în inimă rugăciunea, a adormit în Domnul la 5 aprilie 1654, a treia zi de Paşti” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul IX, luna mai).
A fost pus într‑un mormânt săpat înăuntrul bisericii Mănăstirii din Mgarsk, unde opt ani prin rânduială dumnezeiască s‑a descoperit trupul său rămas neschimbat şi cu bună mireasmă. „Sfintele moaşte au fost aşezate cu mare cinste în partea dreaptă a bisericii, în ziua de 1 februarie 1662, iar pomenirea între Sfinţi a Ierarhului Atanasie Patelarie s‑a hotărât a fi la 2 mai, odată cu cea a ocrotitorului său, Sfântul Atanasie al Alexandriei.”
La începutul secolului XX, moaştele au fost duse la Harkov, iar din anul 1943 au fost puse spre închinare în Catedrala „Buna Vestire” din acel oraş. În toamna anului 2004, la împlinirea a 350 de ani de la mutarea sa la ceruri, un fragment din moaştele Sfântului Atanasie Patelarie a fost adus de la Harkov la Galaţi.