Marți, zi de 11 iulie 2017. În mijlocul Cetății, un eveniment cultural care, fără îndoială, va fi consemnat în istoria artei botoșănene și nu numai. După 45 de ani, foștii elevi își cinstesc Profesorul. Pe simezele Galeriilor de Artă "Ștefan Luchian" din Botoșani, lucrările Profesorului sunt înconjurate de cele ale foștilor săi ucenici.
Generații de demult și mai de aproape, vârste care se întrepătrund, stiluri și tehnici diferite, învățăcei care astăzi își egalează Maestrul. Și un Profesor care nu contenește să vorbească despre anii de demult, despre oameni cărora le-a îndrumat penelul, dar nu spre a le indica un drum, ci spre a le dezvălui capacitățile artistice proprii, spre a le da încredere în propriile viziuni și percepții. Asta face un profesor bun cu elevii săi și asta a făcut Victor Hreniuc cu fiecare dintre cei care, vreme de 45 de ani de activitate neîntreruptă în Școala Populară de Arte Botoșani, au trecut pragul atelierului.
Expoziţia de grup "Profesorul și elevii de odinioară" – Expoziție in honorem Victor HRENIUC, a reunit peste 80 de lucrări realizate de absolvenți, din diverse generații, ai Școli Populare de Artă Botoșani, clasa profesor Victor HRENIUC, care expun alături de profesorul lor. Marcel ALEXA, Ion ALUPOAIE, Vlad ANUŢA, Aurel AZAMFIREI, Silviu BABII, Mihai BEJENARIU (trecut în veșnicie, publicul ține un moment de reculegere), Corneliu DUMITRIU, Sabin DUMITRIU, Florin GROSU, Ioan IAŢCU, Alexandru HRENIUC, Cătălin-Lucian LUNGU, Virgil PLEŞCA, Liviu ŞOPTELEA, George ŞPAIUC, Constantin ZAHARIA, Ion ZAIŢ. Invitaţi: Dănuţ ACONSTANTINESEI și Valeriu GORGAN.
Un public numeros și nu prea. O atmosferă de sărbătoare și nu prea. Plutește în aerul fierbinte o tristețe care până la urmă izbucnește în vocea sculptorului Marcel Mănăstireanu: "Nu vedeți că nimeni de la Cultură nu e aici?!" Privirile dau roată încăperii, ca și cum de undeva, în ultima clipă, vreun oficial ar fi putut să apară. Nu apare. Caniculă, concedii, crize politice, treburi importante. La vernisajul care marchează aproape jumătate de secol de activitate în slujba aceleiași instituții și încă 75 de ani de viață ai unui artist remarcabil, unul dintre cei mai străluciți pe care i-a dat Moldova, din păcate, nu se intră cu pompă deputățească, nu sunt nici tribune oficiale. Poate din astă pricină nici presa nu a prea dat buluc.
Se spune, pe bună dreptate, că opera de artă reflectă în mare măsură gradul de civilizație al epocii în care ea a fost concepută. Iar dacă artistul este, în vremea sa, un om al Cetății, asta înseamnă că ea, Cetatea, își asumă o conduită în dezvoltarea spirituală. Or atunci când artistul este ignorat de mai-mari, fără îndoială că diriguitorii asfaltează alte cărări.
E adevărat, doi șefi de instituții au fost prezenți la expoziție, fiind vorba despre cele două instituții implicate în organizarea evenimentului: Școala Populară de Arte (director Liviu Andronic) și Muzeul Județean Botoșani (director Aurel Melniciuc). Mai adăugăm aici pe directorul Teatrului Mihai Eminescu, așezat, însă, în spatele profesiei de jurnalist.
Directorul Școlii Populare de Arte i-a conferit profesorului Victor Hreniuc un simbolic Certificat de apreciere, Diploma Magna cum laude. "Cum pentru elevii dumnealui este un mentor, pentru noi este un model demn de a fi urmat, pentru că seriozitatea și echilibrul - pe care nu numai îl afișează, ci îl și debordează zilnic - sunt lucruri nemaipomenite pentru toți colegii lui. Sunt de șapte ani și jumătate alături de domnul profesor, sunt încărcat de emoție când văd ce se întâmplă în spatele lui și când văd ce se întâmplă în Galeriile Ștefan Luchian. Este superb, este frumos. Și pentru că fiecare a venit cu o vorbă bună, cu o floare, noi ne-am gândit să îi oferim din partea noastră acest Certificat de apreciere, Diploma Magna cum laude pentru cei 45 de ani de activitate neîntreruptă în Școala Populară de Artă Botoșani - 1972-2017. Cu respectuoasă plecăciune în fața profesorului și pictorului Victor Hreniuc, din partea truditorilor Școlii Populare de Arte Botoșani", a rostit Liviu Andronic.
Răspunsul profesorului Victor Hreniuc a fost după așteptări: a prins a vorbi din nou despre elevii săi de azi și de demult, despre istoricul secției de Pictură din Școala Populară de Artă.
Pictorul Corneliu Dumitriu oferă audienței momentul de emoție al zilei. "Domnul profesor Hreniuc este un om de o modestie și de o aparentă neimplicare, dar care pe drum, pe parcurs, a demonstrat că a avut dreptate în tot ceea ce și-a propus. Fiecare dintre noi era evaluat corect: tu poți să faci aia, te lăsa să mergi pe direcția respectivă, tu poți să faci altceva... Foarte puțini profesori, inclusiv la facultate, spune eu, au asemenea perspectivă în privința ucenicilor, a studenților. Noi am avut șansa aceasta extraordinară. Sincer, cred că există un înger protector cu rol providențial, cel puțin eu și încă mulți colegi ai noștri am avut această șansă extraordinară. Îi mulțumim domnului profesor și mă simt onorat că l-am cunoscut", așază Corneliu Dumitriu cuvintele ca dintr-o suflare și mâinile celor doi artiști se regăsesc, într-o secundă ce reunește ani și ani de muncă și de prietenie, profesor și elev, în același atelier, în aceeași urbe.
Florin Grosu este vocea unei alte generații. "M-am simțit extraordinar! Îmi dau seama că a fost o activitate benefică pentru toți, am evoluat din punct de vedere artistic. Ni s-a dat libertate de a gândi, de a elabora, de a expune. Am participat la multe expoziții și tabere. Am fost o adevărată familie, îi mulțumim foarte mult domnului profesor!"
Ioan Iațcu, venit din Iași că își cinstească Profesorul, își amintește de taberele de creație organizate în urmă cu niște ani, tabere care au contribuit decisiv la formarea artiștilor. "Dacă domnul director i-a acordat diploma Magna cum laude, noi am putea să-i acordăm calificativul Summa cum laude, pentru că este un calificativ mult mai mare și care poate fi dat din toată inima noastră, a celor care i-am fost elevi, pentru că a știut să păstorească, să conducă cu deosebită măiestrie o comunitate de artiști, unii consacrați, alții în curs, în devenire. Un singur instrument prin care a reușit să realizeze această coeziune între artiști - taberele de creație. Pe parcusul anilor, mi s-a întâmplat frecvent să menționez acest fenomen al taberelor de creație botoșănene. Un fenomen pe care nu l-am mai întâlnit în alte părți ale țării. Toți cei care s-au perfecționat și s-au remarcat provin din acele tabere de creație. Acest fenomen creat de domnul profesor a reușit să provoace efecte în timp și provoacă în continuare, și în ziua de astăzi, consider că și pe viitor efectul se va vedea, se va vorbi mult timp de azi înainte".
Aplauze, fotografii, bucurie, admirație. Culoare, multă culoare. Ziua de 11 iulie 2017 va rămâne în istoria artei botoșănene. Oamenii Cetății și-au sărbătorit artiștii. Elevii de odinioară și-au onorat Profesorul. Iar Profesorul… Victor Hreniuc nu contenește să strige catalogul. Are încă mulți foști elevi valoroși, ale căror lucrări merită să se afle aici, pe simezele Galeriilor de Artă din Botoșani.
Cât despre diriguitorii Cetății, purtători sau nu de însemne oficiale, probabil că agenda dumnealor abundă de întâlniri tovărășești, festivaluri prietenești și alte atrăgătoare hramuri.
Mai multe despre Profesor și elevii de odinioară aflați de aici: VICTOR HRENIUC - 75 de ani de viață, 45 de ani profesor al Școlii Populare de Artă Botoșani!
.jpg)
