De o bună bucată de vreme, în scrierile istorice botoşănene, profesorul dr. Gică Manole constituie o prezenţă activă. Nu numai stilul textului şi varietatea subiectelor abordate atrag atenţia cititorilor avizaţi, ci modul în care cercetătorul neobosit ridică vălul de pe anumite evenimente şi personalităţi, demersul său fiind direcţionat întru scoaterea la lumină a adevărului istoric.
Gică Manole nu face partizanat politic, nu stă la răscruce de vânturi pentru a se „orienta” cum „să pună problema”. Singurul său scop este ca, pe baza unui temeinic studiu să ne aşeze pe coordonatele adevărului, lucru deloc uşor, dacă avem în vedere că unele subiecte au fost eronat tratate de la începutul începuturilor, încât, odată cu scurgerea deceniilor, contrafacerile au îmbrăcat, pe nemeritat, haina unor adevăruri.
Pentru cei care au parcurs paginile lucrării Drumul României spre catastrofă (1918 - 1940), perioada interbelică a ţării apare într-o nouă lumină, diferită de istoriografia etapelor, dominate, fiecare, de propaganda făcută pro domo. Autorul preciza în partea introductivă: „ofer cititorilor, cu toată buna mea credinţă, un altfel de istorie despre perioada interbelică, istorie bazată pe surse contemporane, mărturii credibile şi pertinente, în baza cărora se conturează un alt chip al timpului istoric numit.”
Noua apariţie editortială ce prezintă subiectul acestor însemnări poartă titlul Corneliu Zelea Codreanu. Un Om al Istoriei Mari.
Profesorul dr. Gică Manole îşi propune să aducă în lumina adevărului evenimente, fapte, actori politici şi nu numai, din perioada interbelică a României, în care forţe precum partidele politice, instituţii şi personalităţi de primă mărime din România definesc chipul economico-social, tabloul general în care figurează reprezentanţii de frunte ai României Mari, stat definit de eroismul ostaţilor români care s-au jertfit pe frontul Primului Război Mondial, de dorinţa de unire a românilor aflaţi în provinciile temporar înstrăinate şi de deciziile forurilor care au stabilit configuraţia europeană odată cu instaurarea păcii pe continent.
Subliniind esenţialul, amintim că, între evenimentele pe care autorul le evocă pentru a caracteriza perioada în care Corneliu Zelea Codreanu se afirmă ca purtător al unor idei înaintate, pe scurt, se situează: acţiunile lui Carol al II-lea, definit ca element destabilizator moral, autor al unor fapte nedemne: dezertor, automutilat pentru a se sustrage de pe front, promovând, ca rege, un regim al fărădelegilor, iar relaţiile sale cu Elena Lupescu coborându-l din poziţia de suveran, pe de altă parte, cu aceeaşi parteneră, colaborând în vederea asasinării lui I. G. Duca.
Autorul prezintă poziţia unor personalităţi despre regimul lui Carol al II-lea: Nichifor Crainic, Grigore Gafencu, Mihail Sturza sunt citaţi cu opiniile lor despre rege şi regimul promovat.
În acest peisaj în care se simţea acut prezenţa unei forţe care să contribuie din plin, eficient şi neîntârziat la făurirea unui stat puternic, la eliminarea unor tare de ordin social, economic şi politic, apare Corneliu Zelea Codreanu, ale cărui idei converg spre necesitatea afirmării tineretului şi edificarea unui stat care să fie eliberat de toate neajunsurile de ordin moral şi material.
În lupta sa, Corneliu Zelea Codreanu întâmpină opoziţia structurilor întemeiate pe minciună şi corupţie, a camarilei regale neangajate într-o adevărată acţiune de propăşire a României.
Dacă la începutul activităţii sale, în anul 1927, Corneliu Zelea Codreanu se baza pe sprijinul câtorva prieteni, în 1938, anul asasinării sale, era urmat de milioane de tineri. Fireşte, conducătorul legionar era remarcat prin aceea că, din toată fiinţa sa, a iubit România, el dedicând progresului Ţării toate acţiunile pe care le iniţia. Corneliu Zelea Codreanu avea un cult deosebit pentru valorile cu adevărat preţioase pentru orice patriot: Strămoşii, Armata, Biserica, Istoria Neamului. Pentru cei din jurul său, conducătorul Mişcării legionare era un model. El a îmbrăţişat o viaţă austeră: băutura, distracţiile, jocurile de noroc nu s-au bucurat de atenţia sa.
De-a lungul anilor, în închisoare, în campanii electorale, în Parlament, Corneliu Zelea Codreanu a militat activ pentru apărarea interesului naţional şi pentru respectarea legalităţii.
Autorul nu este un implicat politic. După cum ne-a declarat dl. prof. dr. Gică Manole, „Cartea nu este un material de propagandă. Ea se adresează tuturor: generaţiilor de azi şi de mâine, care trebuie să cunoască adevărul despre Istoria Patriei.” În sprijinul său vine şi bogatul material bibliografic, inserat în cuprinsul cărţii, pe care cel care semnează lucrarea l-a folosit pentru a-şi motiva fiece afirmaţie.
El mai precizează un lucru esenţial, ce trebuie cunoscut de toţi cei care se apropie de evenimentele petrecute în România în şirul anilor din perioada de mijloc a secolului XX: „Mişcarea Legionară a lui Corneliu Zelea Codreanu, din punct de vedere doctrinar, n-a fost antisemită, în ciuda diversiunii continue; legionarii n-au iniţiat şi înfăptuit niciodată o politică de violenţă împotriva evreilor. A condamnat doar evreii comunişti, care, se ştie, atunci erau duşmani reali ai integrităţii statului român pe care îl voiau dezmembrat, acţionând la ordinele şi în folosul U.R.S.S.”
Prof. Dumitru Ivan,
directorul Editurii Quadrat