Neînvăţând carte la vreme, Partenie ducea viaÅ£a unui om de rând. Se îndeletnicea însă cu toată lucrarea faptelor bune. Fiind pescar, se ostenea pe vreme bună ÅŸi pe vreme rea ca să poată fi de folos ÅŸi să ajute, făcând daruri, căci socotea mai de preÅ£ binele ÅŸi mulÅ£umirea semenilor săi, decât binele ÅŸi mulÅ£umirea sa. Sfântul Partenie se făcuse vestit în tot Å£inutul acela pentru evlavia ÅŸi bunătatea sa cele ascunse, pe care le luase în dar de la Dumnezeu. Aflându-l fericitul Filip, Episcopul Melitopolei, a poruncit unor dascăli de seamă să-l înveÅ£e citirea Sfintelor Scripturi apoi l-a hirotonit preot în cetate. Deci, făcându-se chip ÅŸi pildă tuturor cu binefacerile sale ÅŸi învrednicindu-se de darul facerii de minuni, Partenie a fost sfinÅ£it Episcop al Lampsacului de către Ahile, Mitropolitul Cizicului. Ca episcop a păstorit cu multă înÅ£elepciune ÅŸi cu multă dăruire pe cei încredinÅ£aÅ£i lui spre mântuire, aÅŸa încât pe mulÅ£i păgâni i-a adus la credinÅ£a în Mântuitorul Iisus Hristos. Sporind în fapte bune ÅŸi vieÅ£uind după legea Domnului, Sfântul Ierarh Partenie a fost încununat cu frumoase ÅŸi adânci bătrâneÅ£i ÅŸi aÅŸa, în pace, s-a mutat la cereÅŸtile lăcaÅŸuri.
Tot astăzi, Biserica noastră îl pomeneÅŸte ÅŸi pe Sfântul Cuvios Luca din Elada. PărinÅ£ii săi erau din insula Eghina, dar din cauza năvălirii agarenilor ÅŸi-au lăsat patria ÅŸi s-au stabilit în hotarele greceÅŸti, în părÅ£ile Fochidei, care acum se cheamă Salon. De mic, fericitul Luca era deprins cu postul ÅŸi cu rugăciunea. Åži-a cunoscut mai dinainte sfârÅŸitul pământesc, iar în ziua de 7 februarie, la apusul soarelui ÅŸi-a ridicat ochii spre cer ÅŸi a zis: „În mâinile Tale, Doamne, dau duhul meu”. A fost înmormântat în chilia sa, aÅŸa cum poruncise.
