Înainte de a primi botezul creÅŸtin se numea Margareta. Patriarhul Antiohiei, adunând într-una din zile în cetatea sa un sobor de episcopi, l-a rugat pe unul dintre ei, pe Sfântul Non (din Iliopoli), să rostească celor prezenÅ£i cuvânt de învăţătură. Pe când vorbea el în faÅ£a bisericii, s-a oprit la uÅŸa locaÅŸului de rugăciune ÅŸi vestita comediantă Margareta, înconjurată de un alai mare de tineri ÅŸi tinere, îmbrăcaÅ£i în haine scumpe ÅŸi purtând brăţări ÅŸi inele de aur. Åži era atât de frumoasă, încât creÅŸtinii nu se săturau privind la ea. ToÅ£i episcopii ÅŸi-au întors privirile de la ea, în afară de Episcopul Non, care, privind-o îndelung, a spus: „Dumnezeu, în bunătatea Sa nemărginită, Se va milostivi ÅŸi de această femeie, lucrul mâinilor Sale. LuaÅ£i aminte la femeia aceasta de la care eu multă învăţătură am aflat. SocotiÅ£i câte ceasuri a zăbovit ea în camera ei, spălându-se ÅŸi împodobindu-se la oglindă cu multă grijă, numai ca să se arate mai frumoasă decât celelalte femei. Iar noi, care dorim să fim bineplăcuÅ£i lui Dumnezeu, ne lenevim ÅŸi nu ne silim să împodobim păcătosul nostru suflet, nu ne sârguim să-l spălăm cu lacrimile pocăinÅ£ei”.
Margareta, auzind acestea, s-a cutremurat ÅŸi a făgăduit că-ÅŸi va schimba viaÅ£a. Bătrânul Episcop Non a botezat-o ÅŸi i-a încredinÅ£at-o preacuvioasei diaconiÅ£e Romana să o povăţuiască pe calea cea bună. Averea pe care o deÅ£inea a împărÅ£it-o servitorilor ÅŸi Bisericii, iar la opt zile de la botez a mers în taină la Ierusalim. Aici, s-a retras în pustiu într-o chilie ÅŸi a luat numele Pelaghia. După trei ani de nevoinÅ£e a răposat cu pace în Domnul.
Astăzi pomenim ÅŸi pe Sfânta Cuvioasă Taisia, care s-a născut în Alexandria Egiptului din părinÅ£i păgâni. A cunoscut credinÅ£a ortodoxă prin servitorul casei, Teodor, dar, după ce acela a suferit moarte martirică, Taisia a ajuns într-o casă de desfrânare, dusă acolo de mama ei. Sfântul Cuvios Pafnutie din Tebaida Egiptului a vizitat-o ÅŸi prin sfaturile lui ea s-a pocăit pentru păcatele ei. Apoi, s-a retras într-o mănăstire în apropiere de Alexandria, unde s-a nevoit zăvorâtă într-o chilie mică timp de trei ani plângându-ÅŸi păcatele. După ce a ieÅŸit din chilie a mai trăit câteva zile, apoi a plecat în pace la Domnul.