Înainte de a primi botezul creştin se numea Margareta. Patriarhul Antiohiei, adunând într-una din zile în cetatea sa un sobor de episcopi, l-a rugat pe unul dintre ei, pe Sfântul Non (din Iliopoli), să rostească celor prezenţi cuvânt de învăţătură. Pe când vorbea el în faţa bisericii, s-a oprit la uşa locaşului de rugăciune şi vestita comediantă Margareta, înconjurată de un alai mare de tineri şi tinere, îmbrăcaţi în haine scumpe şi purtând brăţări şi inele de aur. Şi era atât de frumoasă, încât creştinii nu se săturau privind la ea. Toţi episcopii şi-au întors privirile de la ea, în afară de Episcopul Non, care, privind-o îndelung, a spus: „Dumnezeu, în bunătatea Sa nemărginită, Se va milostivi şi de această femeie, lucrul mâinilor Sale. Luaţi aminte la femeia aceasta de la care eu multă învăţătură am aflat. Socotiţi câte ceasuri a zăbovit ea în camera ei, spălându-se şi împodobindu-se la oglindă cu multă grijă, numai ca să se arate mai frumoasă decât celelalte femei. Iar noi, care dorim să fim bineplăcuţi lui Dumnezeu, ne lenevim şi nu ne silim să împodobim păcătosul nostru suflet, nu ne sârguim să-l spălăm cu lacrimile pocăinţei”.

CITEȘTE ȘI: "Mașina electrică fără permis pare simplă în oraș, până la prima urcare udă"

 

Margareta, auzind acestea, s-a cutremurat şi a făgăduit că-şi va schimba viaţa. Bătrânul Episcop Non a botezat-o şi i-a încredinţat-o preacuvioasei diaconiţe Romana să o povăţuiască pe calea cea bună. Averea pe care o deţinea a împărţit-o servitorilor şi Bisericii, iar la opt zile de la botez a mers în taină la Ierusalim. Aici, s-a retras în pustiu într-o chilie şi a luat numele Pelaghia. După trei ani de nevoinţe a răposat cu pace în Domnul.

Astăzi pomenim şi pe Sfânta Cuvioasă Taisia, care s-a născut în Alexandria Egiptului din părinţi păgâni. A cunoscut credinţa ortodoxă prin servitorul casei, Teodor, dar, după ce acela a suferit moarte martirică, Taisia a ajuns într-o casă de desfrânare, dusă acolo de mama ei. Sfântul Cuvios Pafnutie din Tebaida Egiptului a vizitat-o şi prin sfaturile lui ea s-a pocăit pentru păcatele ei. Apoi, s-a retras într-o mănăstire în apropiere de Alexandria, unde s-a nevoit zăvorâtă într-o chilie mică timp de trei ani plângându-şi păcatele. După ce a ieşit din chilie a mai trăit câteva zile, apoi a plecat în pace la Domnul.