După Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolul Iacov al lui Alfeu a mers la neamurile din sudul Palestinei ÅŸi în Egipt, unde a predicat Evanghelia mântuirii, aducând la Hristos mulÅ£ime de popoare. A murit asemenea Mântuitorului Iisus Hristos, fiind răstignit pe cruce.
Astăzi, Biserica îi pomeneÅŸte ÅŸi pe SfinÅ£ii Andronic ÅŸi Atanasia. Andronic era din Antiohia cea mare, cu meÅŸteÅŸugul fiind lucrător de argint, foarte cucernic, plin de fapte bune ÅŸi bogat. Åži ÅŸi-a luat femeie pe Atanasia, care ÅŸi ea era iubitoare de Dumnezeu, vieÅ£uind ei cu cinste după plăcerea Domnului ÅŸi fiind împodobiÅ£i cu toate virtuÅ£ile. Iar bogăţia lor o împărÅ£eau în trei părÅ£i: o parte la săraci, o parte pentru înfrumuseÅ£area bisericilor, iar o parte la trebuinÅ£ele casei lor.
Ei au avut un fiu ÅŸi o fiică, iar după naÅŸterea celor doi copii nu au mai vrut să se cunoască trupeÅŸte, ci se nevoiau amândoi în curăţie ÅŸi rugăciune smerită. Însă, într-o zi, copiii lor au murit, dar Andronic nu se arăta prea mâhnit, ci, rugându-se neîncetat, vieÅ£uia după pilda vieÅ£ii lui Iov cel mult răbdător.
SoÅ£ia sa Atanasia era însă foarte mâhnită, iar după îngroparea fiilor ei, nu voia să meargă acasă, ci stătea lângă mormânt. În urma unei vedenii în care a vorbit cu Sfântul Mucenic Iulian, Atanasia a mers la bărbatul ei ÅŸi l-a rugat să o lase să plece la mănăstire. Amândoi au devenit monahi, trăind în curăţie ÅŸi rugăciune, făcându-se plăcuÅ£i Domnului pentru vieÅ£ile lor pilduitoare.
