Sfântul Mucenic Sabin (†303) era din cetatea Hermopolis din Egipt, bărbat cucernic, având dregătorie mare în cetatea sa. Pe vremea împărăției lui Diocleţian (284-305), tulburându-se tot Egiptul din pricina prigonirii creştinilor, care erau ucişi pentru credinţa lor în Hristos Domnul, Sabin şi-a lăsat casa, averea şi prietenii săi şi s-a retras într-un sat îndepărtat, vieţuind în post şi rugăciune într-o casă mică şi sărăcăcioasă.
Potrivit ziarului Lumina, slujitorii la idoli îl căutau neîncetat pe sfânt ca să-l prindă spre chinuire, însă pentru că nu îl găseau, erau foarte supăraţi. Dar, s-a găsit un cerşetor, care primise milostenie de la Sabin, iar acela, pentru doi galbeni, le-a spus păgânilor unde este ascuns sfântul.
Închinătorii la idoli au înconjurat casa unde era fericitul împreună cu alţi şase creştini, şi intrând peste ei i-au legat în lanţuri, iar pe Sabin l-au dus în faţa dregătorului Arian. Şi dus fiind la păgâneasca judecată şi silit să jertfească idolilor, nu s-a lepădat de Dumnezeul său, ci a mărturisit cu mult curaj că este creştin.
Pentru că nu a vrut să jertfească idolilor, l-au chinuit cumplit, cu unghii de fier zgâriindu-l şi cu foc arzându-l, iar mai pe urmă l-au înecat într-un râu. Astfel şi-a sfârşit nevoinţa muceniciei şi la Mântuitorul Iisus Hristos s-a dus, ca să-şi ia cununa biruinţei.
Asemenea şi ceilalţi şase creştini, prinşi împreună cu el, chinuiţi fiind, şi-au dat duhul în mâinile Domnului, câştigând aceeaşi răsplată de la Hristos, în ceruri.