Trecerea la Domnul a Sfântului Apostol ÅŸi Evanghelist Ioan se prăznuieÅŸte în fiecare an la 26 septembrie, zi în care s-a arătat pe larg ÅŸi viaÅ£a sa sfântă. Astăzi cinstim numai pomenirea semnului minunat care avea loc în fiecare an, în ziua de 8 mai, la Efes, unde era mormântul sfântului.
Precum pe toÅ£i cei plăcuÅ£i ai Săi Hristos i-a învrednicit de Împărăţia cerurilor ÅŸi veÅŸnicelor bunătăţi, aÅŸa ÅŸi locurile unde s-au nevoit ÅŸi au fost îngropaÅ£i aceÅŸtia, Domnul Iisus Hristos le-a luminat cu minuni, arătându-le pline de daruri.
În fiecare an, la 8 mai, cu puterea lui Hristos, din mormântul Sfântului Ioan ieÅŸea o pulbere albă, ca un praf tămăduitor, pe care creÅŸtinii din acele locuri o numeau „mana”. Åži ungându-se cu acel praf, creÅŸtinii se tămăduiau de toate neputinÅ£ele ÅŸi patimile sufletelor ÅŸi trupurilor, slăvind pe Dumnezeu ÅŸi pe Ioan, Apostolul lui Iisus Hristos, Domnul nostru.
Acest semn dăruit de Dumnezeu a avut loc multă vreme, până în anul în care Efesul a fost cotropit de necredincioÅŸi ÅŸi până la nimicirea creÅŸtinilor din acele locuri, scrie ziarullumina.ro.
Biserica a rânduit, în semn de mulÅ£umire, ca în ziua de 8 mai, precum ÅŸi în ziua de 26 septembrie să-l pomenească pe Sfântul Apostol ÅŸi Evanghelist Ioan Teologul, ca prin rugăciunile lui să câÅŸtigăm ÅŸi noi tămăduire de bolile noastre sufleteÅŸti ÅŸi trupeÅŸti ÅŸi să ne învrednicim să fim plăcuÅ£i de Hristos, Dumnezeul nostru.