În apărarea creștinilor care erau persecutați, el a scris în anul 124 o Apologie adresată împăratului Adrian (117-138), pe când acesta era în Atena. Sfântul Codrat a arătat popoarelor calea cea dreaptă a credinței în Mântuitorul Hristos, dar păgânii, închinători la idoli, l-au bătut cu pietre ca pe un alt Ștefan. Din acest motiv, a mers și a propovăduit cuvântul Evangheliei lui Hristos în Magnezia, dar, fiind prins de păgâni, a fost cumplit chinuit de aceștia până ce, sfârșit de puteri, și-a dat sufletul în mâinile Domnului.

Astăzi, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte şi pe Sfântul Proroc Iona, fiul lui Amitai. Către acest Iona a fost cândva cuvântul Domnului care i-a zis: „Scoală-te şi du-te în cetatea cea mare a Ninivei şi propovăduieşte acolo, căci fărădelegile lor au ajuns la faţa Mea” (Iona 1, 2). Dar Iona, temându-se să nu fie omorât de niniviteni, nu s-a dus, ci s-a ascuns în Tarsis, crezând că poate fugi de la faţa Domnului. Pe drum spre Tarsis s-a stârnit o furtună cumplită, iar cei ce erau în corabie împreună cu Iona l-au aruncat în mare, iar furtuna s-a potolit. La porunca Domnului, Iona a fost înghiţit de un peşte mare, stând în burta aceluia trei zile şi trei nopţi.

Astfel, stând şi rugându-se şi-a întins palmele sale în chipul crucii şi striga către Domnul în necazul său. Iar Domnul, milostiv fiind, l-a certat pe el, dar morţii nu l-a dat, căci a poruncit chitului să-l scoată afară, iar peştele l-a aruncat pe Iona pe uscat. După aceasta, Prorocul a fost din nou trimis de Dumnezeu la niniviteni să le prorocească pieirea. Dar aceia, întorcându-se de la păcatele lor, au fost cruţaţi de Domnul.