Sfântul Evdochim a trăit pe vremea împăratului iconoclast Teofil (829-842) ÅŸi era din Capadocia, tatăl său fiind senator al cetăţii. Având deci o stare deosebită, fericitul Evdochim a fost dat la învăţătură, gustând bucuria de a cunoaÅŸte adevărul.
Aflând de religia creÅŸtină se străduia permanent, ziua ÅŸi noaptea, în citirea dumnezeieÅŸtilor Scripturi, veselindu-se cu aceasta mai mult decât cunoscuÅ£ii săi, care trăiau în ospeÅ£e ÅŸi petreceri. Zadarnic se sfătuiau prietenii ÅŸi cunoscuÅ£ii să-l ia cu ei la jocuri, cântece ÅŸi desfătări lumeÅŸti, fiindcă el rămânea statornic felului său de trai, de viaţă curată, de rugăciune ÅŸi de binefaceri. Pentru faptele sale bune ÅŸi pentru înÅ£elepciunea lui, s-a învrednicit de multă cinstire din partea împăratului Teofil, care l-a făcut conducător al oÅŸtilor din Capadocia. A trăit puÅ£ini ani, mutându-se la Domnul la o vârstă tânără, însă, până la sfârÅŸitul vieÅ£ii sale, fericitul a fost cu adevărat cumpănă ÅŸi canon, păzind dreptatea, ajutând pe văduve ÅŸi pe săraci, făcând multă milostenie în toate zilele. Trupul Sfântului Evdochim a fost îngropat cu cinste în Capadocia, dar, fiind proslăvit de Dumnezeu cu multe minuni, moaÅŸtele sale au fost mutate la Constantinopol.
Astăzi, Biserica îl cinsteÅŸte ÅŸi pe Sfântul ÅŸi Dreptul Iosif din Arimateea. El este amintit în Noul Testament în contextul Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos. El împreună cu Nicodim au coborât de pe Cruce Trupul Domnului, pe care l-au îngropat cu multă evlavie. Åžtim că Iosif nu-L întâlneÅŸte acum pentru prima dată pe Iisus, deoarece se afirmă despre el că era „ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica iudeilor” (Ioan 19, 38).