Sfântul Ipatie, Episcopul Gangrei din Paflagonia, a fost unul din cei 318 SfinÅ£i PărinÅ£i de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, osândind rătăcirea lui Arie ÅŸi întărind credinÅ£a cea adevărată în Sfânta Treime, scrie ziarullumina.ro.
Potrivit sursei citate, sfântul Ipatie a trăit până pe vremea lui ConstanÅ£iu, fiul împăratului Constantin cel Mare. Înarmat din tinereÅ£e cu înÅ£elepciunea Sfintelor Scripturi, fericitul Ipatie se îndeletnicea cu faptele bune plăcute lui Dumnezeu ÅŸi propovăduia neîncetat cuvântul Evangheliei lui Hristos, făcându-se vestit prin minunile pe care le săvârÅŸea Dumnezeu prin el, ca unul ce era plin de Duhul Sfânt. Pentru aceasta însuÅŸi împăratul ConstanÅ£iu îl cinstea ÅŸi-l preÅ£uia, ca unul ce avusese mult folos de la el.
Odată, pe când se întorcea fericitul Ipatie de la Constantinopol la cetatea sa Gangra, o ceată de eretici novaÅ£ieni l-au prins ÅŸi i-au străpuns trupul cu suliÅ£e, umplându-l de răni, apoi l-au aruncat într-o prăpastie, pradă păsărilor ÅŸi fiarelor sălbatice.
Pe când se chinuia, Cuviosul Ipatie se ruga lui Dumnezeu, ca oarecând Sfântul Arhidiacon Åžtefan, spre iertarea ucigaÅŸilor lui. Însă o femeie care Å£inea de eresul lui Arie, luând o piatră ascuÅ£ită, i-a zdrobit capul lăsându-l mort. CreÅŸtinii din Gangra aflând acestea au venit ÅŸi i-au ridicat trupul, apoi l-au îngropat cu mare cinste.
La scurt timp, cu harul lui Hristos, minuni ÅŸi tămăduiri multe s-au arătat oamenilor care veneau cu credinţă la mormântul Sfântului Mucenic Ipatie.
