Sfânta Cuvioasa Muceniță Eugenia s-a născut la Roma, în anul 183, din părinÅ£i păgâni, Filip ÅŸi Claudia, de neam ales. La porunca împăratului Comod (180-192) tatăl Sfintei a primit înalta dregătorie de cârmuitor al cetăţii Alexandria Ciliciei, unde a plecat împreună cu soÅ£ia, cu cei doi fii ÅŸi cu fiica lor, Eugenia.
Pe când erau acolo, Eugenia, în vârstă de 16 ani, a citit Epistolele Sfântului Apostol Pavel ÅŸi, auzind astfel de învăţătura Evangheliei lui Hristos ÅŸi fiind doritoare de viaţă desăvârÅŸită, ÅŸi-a părăsit pe ascuns casa părintească, s-a îmbrăcat bărbăteÅŸte ÅŸi a luat cu ea două slugi de încredere. S-au dus la episcopul Elen al Ciliciei ÅŸi au primit de la el Sfântul Botez.
Apoi Eugenia ÅŸi-a tuns părul capului, s-a numit Eugeniu ÅŸi s-a dus la o mănăstire de bărbaÅ£i, că încă din vremea aceea, în afara cetăţilor, se întemeiaseră obÅŸti de credincioÅŸi care doreau să păzească poruncile Evangheliei ÅŸi să slujească Domnului ziua ÅŸi noaptea în rugăciuni ÅŸi nevoinÅ£e.
Acolo a trăit ÅŸi ea, în osteneli, nevoinÅ£e, trude ÅŸi privegheri de toată noaptea ÅŸi a săvârÅŸit toată virtutea.
Strălucea ca un mare luminător, aÅŸa că, după trei ani, fraÅ£ii l-au rugat să le fie stareÅ£. Dar asupra lui a venit o mare ispită. O văduvă bogată, Melantia, neagră la suflet, venită cu poporul ca să se închine la mănăstire, s-a îndrăgostit nebuneÅŸte de chipul frumos al stareÅ£ului.
Dar pentru că nu ÅŸi-a atins scopul patimilor ei, Melantia s-a dus la prefectul oraÅŸului, care era tatăl Eugeniei, ÅŸi a făcut plângere că, în acea mănăstire, stareÅ£ul înÅŸală prin cuvinte viclene pe femeile cinstite, cum ar fi încercat ÅŸi cu ea.
Când prefectul a auzit acestea, s-a umplut îndată de mânie ÅŸi a trimis în grabă la mănăstire să aducă în lanÅ£uri pe Eugeniu ÅŸi pe monahi, ca să se înfăţiÅŸeze înaintea scaunului său de judecată ÅŸi să dea socoteală de faptele lor, scrie ziarullumina.ro.
Åži, înfăţiÅŸându-se la judecată, a început a vorbi Melantia, ocărând pe egumen. Atunci, cel ce părea tuturor că e stareÅ£ul Eugeniu, a arătat celor de faţă că este femeie cu firea ÅŸi a grăit cu îndrăznire tuturor: „Se cuvine ca noi, călugării, să suferim cu mulÅ£umire ocările, batjocura ÅŸi chinuirile trupului. Dar, pentru ca să nu se facă de batjocură haina călugărească, iată, vă spun că sunt femeie cu firea; sunt fiica judecătorului. Judecătorul este preaiubitul meu tată. SoÅ£ia lui e mama mea. AceÅŸtia de lângă mine îmi sunt fraÅ£i, pentru că nu-i voi numi robi”.
În acel ceas toÅ£i au fost cuprinÅŸi de uimire, că au aflat cum a pedepsit-o Dumnezeu pe Melantia, întrucât, pe când era încă la judecată, a căzut foc din cer peste casa ei ÅŸi a ars până la temelie, cu toate avuÅ£iile ei.
Zguduit de cele petrecute, tatăl Eugeniei a părăsit toată mărirea, bogăţia ÅŸi desfătarea vieÅ£ii ÅŸi s-a botezat. Ajuns mai apoi episcop credincioÅŸilor din Alexandria Ciliciei, ÅŸi-a sfârÅŸit viaÅ£a muceniceÅŸte, omorât de săbiile necredincioÅŸilor.
După săvârÅŸirea tatălui ei, mama sa împreună cu ea s-au întors la Roma, unde au adus pe mulÅ£i la Hristos, dar după o vreme, au fost prinse de ostaÅŸii păgâni.
Eugenia, care strălucea înaintea tuturor, pentru că era aprinsă de dragoste pentru Hristos, a fost legată cu o piatră grea ÅŸi aruncată în apă, dar a scăpat nevătămată în chip minunat. Pentru aceea, i s-a tăiat capul cu sabia ÅŸi s-a mutat cu bucurie la Hristos, doritul ei Mire, într-o zi de 25 decembrie, prin anul 258.