Încă din fragedă vârstă, fiind plin de râvnă pentru Dumnezeu, dorea să vieÅ£uiască după rânduiala călugărească a PărinÅ£ilor din Sfântul Munte Athos. Din cauza prigoanei din Ardeal împotriva Ortodoxiei, la vârsta de 19 ani a trecut în Å¢ara Românească. În acea vreme, în BucureÅŸti se afla un mitropolit grec, iar tânărul Gheorghe s-a dus la el ÅŸi i-a cerut să-i fie ucenic, aÅŸa că mitropolitul l-a luat cu sine la Constantinopol. Tânărul Gheorghe a rămas la Constantinopol, în ascultare faţă de mitropolit, trei ani, după care a plecat în Sfântul Munte cu binecuvântarea lui.

CITEȘTE ȘI: "Și-a procurat un permis fals de pe internet pentru suma de 200 de dolari!"

 

A intrat în obÅŸtea Sfintei Mănăstiri Vatoped, unde a fost făcut rasofor, apoi a fost hirotonit diacon. Căutând un părinte duhovnicesc, l-a întâlnit prin rânduială dumnezeiască pe Cuviosul Paisie, cu care s-a retras în singurătate, îndeletnicindu-se cu rugăciunea, citirea ÅŸi traducerea sfintelor cărÅ£i. Nu după multă vreme, Cuviosul Gheorghe a fost hirotonit preot. După o vreme a ajuns în ostrovul Cernicăi, unde a trebuit să-ÅŸi croiască singur cărare, tăind cu toporaÅŸul mărăcinii. Acolo, a refăcut în întregime mănăstirea încât obÅŸtea monahală ajunsese la peste 100 de fraÅ£i.

Apoi, cuviosul a primit în ascultarea sa ÅŸi Mănăstirea CăldăruÅŸani, unde a dus călugări de la Cernica. Atât de mult sporeau părinÅ£ii împreună cu stareÅ£ul lor, încât însuÅŸi domnitorul Ţării RomâneÅŸti, Nicolae Mavrogheni (1786-1790), aflând de viaÅ£a lor aleasă, a vizitat sfânta mănăstire ÅŸi, fiind miÅŸcat de cele auzite ÅŸi văzute, i-a răsplătit cu multe binefaceri. După ce a vieÅ£uit multă vreme cu ucenicii săi, pe care i-a îndrumat la ascultare ÅŸi la statornicie în viaÅ£a călugărească, cuviosul, cunoscându-ÅŸi dinainte vremea adormirii sale, a chemat la sine pe părinÅ£i ÅŸi pe fraÅ£i, pe care i-a îndemnat să urmeze întotdeauna calea smereniei, alungând cu rugăciunea orice cârtire ÅŸi nemulÅ£umire.

Astfel vieÅ£uind ÅŸi învăţând, Cuviosul Gheorghe de la Cernica s-a mutat la Domnul în anul 1806, în ziua de 3 decembrie, fiind cinstit de toÅ£i ca un mare nevoitor ÅŸi părinte duhovnicesc.