Strădania lor în propovăduirea cuvintelor dătătoare de viaţă ale Evangheliei a fost, adesea, la fel de însemnată ca a celor 12 Apostoli ai Mântuitorului. Pentru primejdiile prin care au trecut, pentru greutăţile îndurate şi pentru moartea mucenicească pe care au avut-o, Biserica a rânduit ca în fiecare an, în data de 30 iulie, să se facă pomenirea lor, mulţumindu-le şi rugându-i să fie mijlocitori ai creştinilor la Tronul Preasfintei Treimi. Sfântul Apostol Sila a predicat mai întâi alături de Sfântul Pavel, Apostolul Neamurilor, împreună cu care a străbătut Siria şi Cilicia.
Au mers în Derbe şi Listra, de unde l-au luat pe Apostolul Timotei şi s-au dus în Macedonia, la Filipi. Acolo, Apostolii Pavel şi Sila au fost închişi, dar au scăpat cu ajutorul lui Dumnezeu. Apostolii Sila şi Timotei au plecat spre Bereea, continuând să predice cuvântul Domnului. Sfântul Apostol Silvan a propovăduit, de asemenea, cuvântul Evangheliei. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel pomenesc de Silvan în epistolele lor.
Tradiţia spune că Sfântul Silvan a fost rânduit Episcop la Tesalonic. Sfântul Crescent a fost trimis la propovăduire de către Sfântul Pavel în Galatia şi Galia, pătimind muceniceşte sub împărăţia lui Traian (98-117). Sfântul Epenet a fost tot ucenic al Sfântului Pavel, pomenit în Epistola către Romani.
El a fost sfinţit Episcop al Cartaginei. Sfântul Andronic a fost ucenic al Sfântului Pavel, pomenit în Epistola către Romani şi a fost Episcop în Panonia.