Cetatea Cizicului se afla în Asia Mică, lângă strâmtoarea Bosfor, care desparte Asia de Europa, la hotarul cu Troa. Până la Constantin cel Mare, cetatea Cizicului nu avea mulţi creştini, din pricina împăraţilor păgâni ai Romei, care prigoneau Biserica lui Hristos.
Atunci, creştinii tari în credinţă îşi puneau sufletele lor pentru Hristos Domnul. Aşa a fost şi cu aceşti nouă bărbaţi viteji ale căror nume sunt acestea: Teognis, Ruf, Antipatru, Teostih, Artemas, Magnus, Teodot, Tavmasie şi Filimon. Cu toate că erau din ţări diferite, s-au adunat în Cizic şi defăimau cinstirea idolilor. Pentru aceasta au fost prinşi, întemniţaţi şi supuşi la cumplite chinuri, iar după aceasta li s-au tăiat capetele.
După ce Marele Constantin a dat libertate ceştinilor, locuitorii din Cizic au scos din pământ moaştele celor nouă sfinţi, pe care găsindu-le nestricate le-au pus în raclă nouă şi au zidit o biserică pentru pomenirea lor.
