Acest plăcut al lui Dumnezeu, Metodie, a fost de mic încredinţat Domnului Hristos şi s-a arătat vas curat şi lăcaş al Sfântului Duh, plin de râvnă şi iubind dumnezeiasca înţelepciune a Sfintelor Scripturi.

De aceea, de tânăr a primit darul preoţiei şi cunoscând mulţi viaţa sa curată, evlavia şi priceperea lui în tâlcuirea dreaptă a dumnezeieştilor dogme, a fost înălţat la scaunul de episcop în cetatea Patarelor, care este în părţile Lichiei, din Asia Mică. Şi păstorea bine şi cu frică de Dumnezeu turma sa, luminând-o cu dumnezeieştile cuvinte.

Sfântul Ierarh Metodie a luptat împotriva ereziei lui Origen, risipind întunericul cel eretic prin numeroase scrieri şi predici. Deci, pe mulţi i-a adus la dreapta credinţă, strălucind cuvintele sale cele insuflate de Duhul Sfânt ca nişte fulgere în toată lumea. De aceea, diavolul, nesuferind îndrăzneala Sfântului Metodie, i-a trimis pe păgâni care, prinzându-l, l-au chinuit cumplit. Pentru că acesta a refuzat să se închine idolilor, i-au tăiat capul cu sabia, primind astfel cununa muceniciei. Şi aşa s-a mutat Sfântul Metodie la viaţa cea cerească, aducându-se pe sine lui Dumnezeu jertfă vie, mărturisind pe Hristos până la vărsarea sângelui şi sfârşitul cel mucenicesc.