Sfânta Matrona era din Tesalonic, fiică de oameni săraci, deprinsă a munci din greu ca să-şi agonisească cele de trebuinţă. Era creştină şi ajunsese slujnică la Pautila, femeia căpeteniei Tesalonicului, care era păgână. Şi mergea Pautila adeseori la templu, unde se ruga zeilor, luând-o cu ea şi pe Matrona. Aceasta însă mergea şi se ruga în biserica creştinilor, iar acest lucru o deranja foarte mult pe stăpâna sa. Într-una din zile, Pautila i-a zis: „De ce nu mergi la templul nostru, ci umbli întotdeauna la creştineasca biserică?” Şi luând îndrăzneală, Matrona i-a răspuns: „Pentru că în biserica noastră vieţuieşte Dumnezeu, iar în templul vostru Dumnezeu nu este”. Aflând deci că slujnica sa este creştină şi de aceea nu se supune îndemnurilor ei, Pautila adesea o bătea şi o chinuia. Însă fericita Matrona pe toate le răbda pentru credinţa sa. Odată, după ce sfânta a stat în închisoare patru zile, fără hrană şi băutură, întărită numai de Dumnezeu, a fost scoasă de acolo şi supusă la nenumărate chinuri şi bătăi de se scurgea sângele din ea. Apoi, fiind iarăşi aruncată în temniţă, după mai multe zile de chin şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. Trupul ei l-a aruncat Pautila de pe un zid înalt al casei unde locuia, dar a fost luat de creştini şi îngropat cu multă cinste. Mai pe urmă, Alexandru, Episcopul Tesalonicului, a zidit o biserică în numele sfintei, iar cinstitele ei moaşte le-a pus într-însa. Iar pe Pautila, nu după mult timp, a ajuns-o judecata lui Dumnezeu, pentru că de pe înălţimea zidului de unde a aruncat trupul Sfintei Matrona, ea singură alunecând, a căzut şi a murit.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfinţilor Mucenici Filit Sincliticul, cu soţia lui Lidia şi cu cei patru fii ai lor: Macedon, Teoprep, Cronid şi Amfilohiu.