Născut într-o zi de 26 martie a anului 1888, în Turcia, armeanul Hurmuz Aznavorian se refugiase pe pământ românesc pentru a fugi de masacrele otomane.

Avocatul Hurmuz Aznavorian a fost cunoscut ca un om integru și drept, un mare admirator al artei și prieten al pictorilor.

Avocat, autor de studii juridice, publicist È™i conferenÈ›iar public, om politic, Hurmuz Aznavorian a fost victimă a regimului comunist, sfârÈ™ind în urma torturilor îndurate (È™i) în închisoarea de la BotoÈ™ani, unde È™i-a găsit È™i sfârÈ™itul. Fiind ”aruncat” într-o groapă comună din BotoÈ™ani, trupul său nu a fost găsit niciodată. Familia s-a refugiat la ConstanÈ›a când Hurmuz Aznavorian avea aproape 10 ani, din cauza persecuÈ›iilor stăpânirii otomane. A urmat Facultatea de Drept a Universității din BucureÈ™ti, absolvind în 1913. A participat, ca ofiÈ›er în rezervă, la al doilea război balcanic, la luptele de la Balcic.

CITEȘTE ȘI: "Grav accident, în această dimineață, pe drumul Botoșani – Suceava!"

 

A plecat la Paris, pentru studii doctorale în Drept, audiind în paralel cursurile filosofului Henri Bergson È™i cursurile sociologului Émile Durkheim, de la Sorbona.

Pledează pe cont propriu în mai multe cauze, dintre care unele, ca de pildă cazul Păltineanu-Lăzărescu È™i cazul Gaetan (menÈ›ionate în Biblioteca marilor procese), aveau să-i deschidă marea carieră de avocat.

În domeniul avocaturii, Aznavorian a impresionat în mod deosebit prin stilul său spontan, având o pregătire remarcabilă, dublată de talent oratoric È™i de inteligență ascuÈ›ită.

A fost secretarul avocatului Nicolae Al. Papadat (soÈ›ul cunoscutei scriitoare Hortensia Papadat-Bengescu). A făcut apoi parte din pleiada avocaÈ›ilor de renume dintre cele două războaie mondiale, a fost membru al Partidului Liberal, deputat, a făcut parte din Consiliul Legislativ care a elaborat noul Cod Penal È™i noul Cod comercial. S-a retras din viaÈ›a politică la instaurarea dictaturii lui Carol al II-lea, pentru a se dedica exclusiv avocaturii. În 1948 a fost radiat din barou, în august 1952 a fost arestat È™i trimis la muncă forÈ›ată la Canal È™i un an domiciliu obligatoriu în Bucovina. În 1957 a fost iar arestat È™i acuzat de „uneltire contra ordinii sociale” È™i condamnat la 25 de ani de temniță grea într-un lot compus din foÈ™ti liberali. Torturat de Securitate, a trecut pe la închisorile Jilava, VăcăreÈ™ti, GalaÈ›i. În noiembrie 1960 a ajuns la penitenciarul BotoÈ™ani, unde s-a stins din viață, fiind aruncat în groapa comună.

Prin SentinÈ›a Penală nr. 661 din 21 iulie 1958, Tribunalul Militar BucureÈ™ti a considerat pe cei 15 inculpaÈ›i de a se fi făcut vinovaÈ›i de crima de uneltire contra ordinii sociale, acordându-i lui Hurmuz Aznavorian pedeapsa de 25 de ani temniță grea È™i 10 ani de degradare civică È™i confiscarea averii.

Hurmuz Aznavorian s-a căsătorit, în anul 1922, cu domniÈ™oara Victoria Seni din ConstanÈ›a È™i a dus o viață familială exemplară. Din această căsătorie s-a născut fiica, Rodica Renee, în anul 1925.

Conform dorinÅ£ei lui Aznavorian, colecÅ£ia de artă a fost donată statului roman în anul 2000, de fiica sa Rodica Aznavorian SfinÅ£escu.

Colecţia Aznavorian cuprinde tablouri de Al. Ciucurencu, N. Grigorescu, Francisc Şirato, N. Tonitza sau I. Ţuculescu.