Sfinţii Manuil, Savel şi Ismail (†362) erau trei fraţi din Persia. Tatăl lor era păgân, iar mama lor era creştină.
Ea i-a crescut pe fiii ei în frica lui Dumnezeu, botezându-i în numele Preasfintei Treimi. La vremea rânduită, cei trei au fost luaţi la oaste şi trimişi de Alamundar, împăratul Persiei, la Iulian Apostatul (361-363), pentru pace, în zilele când împăratul roman făcea mare praznic la Calcedon, în cinstea idolilor.
Când Iulian s-a închinat la idoli, Manuil, Savel şi Ismail s-au dat deoparte şi pentru aceasta au fost întemniţaţi. Refuzând ei să se lepede de Hristos-Domnul, au fost cumplit chinuiţi, apoi li s-au tăiat capetele. Atunci, deodată s-a făcut cutremur mare şi s-a despicat pământul spre a primi în sine cinstitele trupuri ale sfinţilor mucenici. După două zile în care creştinii au înălţat smerite şi fierbinţi rugăciuni către Dumnezeu, pământul a dat înapoi trupurile Sfinţilor Manuil, Savel, Ismail, Inochentie şi Felix, care răspândeau o dulce mireasmă. Mulţi păgâni care fuseseră de faţă la această minune au crezut în Domnul Hristos şi s-au botezat în numele Preasfintei Treimi.
Trupurile Sfinţilor Mucenici Manuil, Savel, Ismail, Inochentie şi Felix au fost înmormântate de creştini cu multă cinste şi evlavie. Când a aflat de uciderea trimişilor săi, împăratul persan s-a mâniat, l-a biruit atunci pe Iulian Apostatul în lupta de la Maranga, de pe fluviul Tigru, iar în urma rănilor suferite, împăratul roman păgân a murit câteva zile mai târziu, în anul 363.