Icoana Maicii Domnului Îndrumătoarea este considerată cea mai veche și mai frumoasă icoană din România și cunoscută în toată lumea ca făcătoare de minuni. Timp de peste 600 de ani, icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț a întărit credința creștin-ortodoxă a conducătorilor, monahilor și a credincioșilor din România. Ea datează din anul 665. A fost pictată în Lida și a fost dăruită domnitorului Alexandru cel Bun de împăratul Bizanțului Ioan al VIII-lea Paleologul. Tradiţia şi unele însemnări vechi atestă că icoana de la Mănăstirea Neamţ este o copie a celei despre care se spune că a fost pictată prin minune pe un stâlp al bisericii din Lida, oraş din Israel. Pictura icoanei aflate în Biserica „Înălţarea Domnului” din incinta Mănăstirii Neamţ este protejată cu o îmbrăcăminte metalică ornamentată cu pietre preţioase. Această protecţie metalică frumos împodobită cu pietre scumpe a fost adăugată între anii 1844-1845, în timpul stareţului Neonil.
Astăzi, Biserica îl pomeneşte şi pe Sfântul Pangratie. Acesta s-a născut în Antiohia şi la vârsta bărbăţiei a mers cu tatăl său la Ierusalim. Călătoria lor a avut loc la scurtă vreme după Înălţarea Domnului Iisus Hristos şi după Pogorârea Duhului Sfânt. La Ierusalim, Sfântul Pangratie i-a cunoscut pe Sfinţii Apostoli, mai ales pe Sfântul Apostol Petru, de la care a primit Botezul creştin. Văzând râvna sa pentru propovăduirea Evangheliei lui Hristos, Sfântul Petru l-a hirotonit pe fericitul Pangratie Episcop al Tavromeniei din Sicilia (astăzi oraşul Taormina). Prin acest har, Pangratie ardea şi mai mult de râvna pentru răspândirea credinţei creştine. Propovăduirea sa a adus multă roadă: prin el, însuşi dregătorul împărătesc Bonifatie s-a botezat şi apoi a ridicat o biserică. Întâmplându-se ca Bonifatie să plece pentru o vreme din oraş, păgânii s-au folosit de această lipsă a dregătorului şi prinzând pe Sfântul Pangratie, l-au ucis. Şi aşa, ca mucenic şi-a încheiat Sfântul Pangratie viaţa lui înaintea Domnului.