În vremea împăraților păgâni ai Imperiului Roman, numeroase și sângeroase prigoniri s-au abătut asupra creștinilor și foarte mulți mărturisitori ai lui Hristos au îndurat moarte de mucenici pentru statornicia lor în credința cea adevărată.
Publicația Ziarul Lumina scrie că, în acele vremuri, religia cea nouă a creștinilor era considerată religio ilicita, cu toate că ea propovăduia dreptatea, iubirea, pacea, moralitatea, propunând omenirii un nou mod de viețuire sfântă. Prăbuşindu-se stăpânirea împăraților păgâni, pe vremea dreptcredinciosului împărat Heraclie (610-641), au început a fi scoase din tenebrele pământului moaștele creștinilor uciși pentru credința în Iisus Hristos Mântuitorul.
De multe ori, Dumnezeu arăta semne la locurile unde erau îngropate trupurile sfinților, dând prin cinstitele moaște tămăduiri bolnavilor. În acele zile s-au aflat moaștele mai multor mucenici din părțile Evgheniei, ale căror nume numai Dumnezeu le știe.
Deci, mergând la locul minunat, Fericitul Toma, Patriarhul Constantinopolului (607-610), împreună cu mare sobor de preoți și de credincioși, a aflat moaștele întregi care răspândeau bună mireasmă ale mai multor sfinți. După ce le-au ridicat cu multă evlavie, le-au așezat cu mare cinste în biserică, în timp ce credincioșii interpretau psalmi și cântări duhovnicești.
Altă dată, Dumnezeu i-a descoperit unui cleric cu viață aleasă, Nicolae caligraful, că între moaștele aflate sunt și cele ale Sfântului Andronic, unul din cei 70 de Apostoli, dar și moaștele Sfintei Iunia, de care Apostolul Neamurilor, Pavel, amintește în Epistola sa către Romani (Romani 16, 7).
Și așa, Apostolii și Mucenicii Domnului, ale căror nume au rămas necunoscute, se pomenesc în data de 22 februarie, în ziua descoperirii cinstitelor lor moaște.