Sfântul Proroc Isaia a fost cel dintâi dintre marii Proroci ai Vechiului Testament. El a trăit pe vremea regilor Ahaz (735-715 î.Hr.) ÅŸi Ezechia (715-687 î.Hr.), cu mai mult de 700 de ani înainte de NaÅŸterea Domnului Iisus Hristos. În cartea sa a prorocit poporului evreu, din care se trăgea, NaÅŸterea Domnului dintr-o fecioară, că Pruncul Se va numi Emanuel, care se tâlcuieÅŸte „cu noi este Dumnezeu”.
A profeÅ£it pătimirile, moartea ÅŸi preaslăvirea lui Mesia. „Dar El a luat asupră-ÅŸi durerile noastre ÅŸi cu suferinÅ£ele noastre S-a împovărat. Åži noi Îl socoteam pedepsit, bătut ÅŸi chinuit de Dumnezeu, dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre ÅŸi zdrobit pentru păcatele noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră ÅŸi prin rănile Lui noi toÅ£i ne-am vindecat” (Isaia 53, 4-5). De asemenea, a profeÅ£it despre pătimirea Robului lui Dumnezeu (cap. 50-53) ÅŸi despre A Doua Venire a lui Hristos (cap. 63-65). Plin de curaj, a mustrat pe cei puternici din vremea aceea, pentru nedreptăţile ÅŸi fărădelegile lor.
ÎnsuÅŸi Mântuitorul Iisus Hristos, după întoarcerea Sa din pustie, intrând într-una din sâmbete în sinagoga din Nazaret, luând cartea Prorocului Isaia, a deschis-o la locul unde erau cuprinse prorocirile despre El, scrise cu aproape opt secole înainte: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiÅ£i cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea ÅŸi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaÅ£i ÅŸi să vestesc anul plăcut Domnului” (Isaia 4, 18-19). După tradiÅ£ia Vechiului Testament, dregătorii, mâniindu-se pentru mustrările prorocului, au hotărât să-l ucidă. Åži a fost tăiat Sfântul Proroc Isaia cu fierăstrăul, la adânci bătrâneÅ£i.