Profesor doctor, istoric, specialist turcolog-osmanist, Mihai Maxim s-a stins din viață într-o zi de 2 august a anului 2017, la vârsta de 74 de ani.
Mihai Maxim s-a nascut pe 9 noiembrie 1943, în comuna Vorniceni, judetul Botosani.
"Un mare turcolog, poate cel mai mare È™i mai harnic. Fondase în anii oribili ai lui CeauÈ™escu Laboratorul de Studii Otomane, din Facultatea de Istorie, unul dintre puÈ›inele refugii în acei ani din calea propagandei comuniste È™i ideologizării istoriei, pentru ca, în timp, să devină chiar el o adevărată instituÈ›ie. A înfiinÈ›at È™i a fost directorul (timp de 10 ani) Institutului Cultural Român de la Istanbul. CunoÈ™tea în detaliu diplomatică È™i paleografie osmană, era apreciat È™i respectat de comunitatea internaÈ›ională a turcologilor, un club mic, dar foarte select. Am fost martor la BaÈ™bakanlik ArÈ™ivi, de la Istanbul, când profesori americani È™i japonezi veneau la masa lui, strategic poziÈ›ionată în sala de studiu, să-l consulte asupra citirii unor documente.
Îmi amintesc cu nostalgie cum prof. Maxim, care preda la Istanbul Universite È™i în acei ani, m-a plimbat ore È™i zile în È™ir prin Istanbulul vechi, făcând inventarul mormintelor sultanilor È™i înalÈ›ilor demnitari otomani. Cum oferea gratis turiÈ™tilor străini erudiÈ›ia sa, sărind de la explicaÈ›ii în turcă, la engleză, rusă sau franceză.
A făcut parte din generaÈ›ia celor care au avut È™ansa studiilor în străinătate, sfârÈ™itul lui Dej È™i primii ani ai lui CeauÈ™escu. Mai întâi la Moscova, apoi la Baku, în Azerbaidjanul sovietic, apoi din nou la Moscova, fiind unul dintre cei câÈ›iva studenÈ›i care au fost lăsaÈ›i să-È™i continuie È™coala în URSS È™i după aprilie 1964. După asta studii doctorale la Istanbul, de unde a fost rechemat la BucureÈ™ti de Ministerul EducaÈ›iei, din cauza loviturii de stat din Turcia. Prof. Halil Inalcik, cu care lucra Mihai Maxim atunci, a trebuit în acele împrejurări, în 1972, să se refugieze în SUA, la Univ. of Chicago. Au reluat legătura în 1990, când Mihai Maxim a devenit visiting professor la Columbia University, NY. Prin anul 1995, Halil Inalcik È™i Mihai Maxim au trecut pe la mine, pe la Câmpina, vizitând È™i Castelul Iulia HaÈ™deu. Le-a plăcut È™i barajul de la Paltinu. Făcusem È™i niÈ™te poze, nu le mai găsesc din păcate.
Prof. Maxim a avut o contribuÈ›ie decisivă la formarea intelectuală a multor istorici de astăzi, ne-a pus - cum se spune - cartea în mână È™i ne-a învățat să redactăm un text. Până astăzi, eu scriu cu creionul, pe o coală A4, îndoită în stânga, cu guma de È™ters lângă mine, cu fiÈ™ele în partea stângă, scoase din plicuri albe È™i înÈ™irate pe masă, exact aÈ™a cum m-a învățat prof. Maxim prin anii 1987-1989. Unii dintre noi ne-am construit carierele pe fundaÈ›iile solide ridicate de prof. Maxim, în acei ani. Ne dădea liste de cărÈ›i de citit, pe lună. După care ne cerea să comentăm pe marginea lor. La fel am lucrat, tot în timpul facultății cu prof. Radu Manolescu (în special cărÈ›i în lb engleză, despre evul mediu occidental), apoi, după facultate cu prof. Papacostea (în special cărÈ›i în lb franceză). În ultimul caz, nu era listă, ci doar o carte pe săptămână.... Pot să confirme È™i alÈ›i colegi, nu eram singurul.
După 1990, Mihai Maxim a predat mai mult în străinătate, întâlnirile s-au rărit, relaÈ›iile s-au răcit. Unii, de pildă eu, au trădat turcologia. Nu ne-a iertat niciodată. Eu m-am dedicat studiilor ruseÈ™ti. Chiar È™i aÈ™a, am găsit în prof. Maxim un interlocutor super documentat în istoria medievală a Rusiei, mai ales în stăpânirea mongolă È™i Cnezatul Moscovia. Ultima dată l-am întâlnit prin 2013, însă abia astăzi odată cu trista veste a morÈ›ii sale, am aflat de la doamna Maxim că suferea de câÈ›iva ani de o boală cumplită.
În urma sa rămân multe cărÈ›i de documente osmane traduse, câteva foarte importante cărÈ›i È™i studii de interpretare È™i o È™coală de turcologie care păstrează vie o tradiÈ›ie a orientalisticii de mare clasă din cultura română, tradiÈ›ie inaugurată de Dimitrie Cantemir È™i care, în a doua jumătate a sec. XX-a, a fost strălucit reprezentată de Aurel Decei, Mihail Guboglu È™i Mihai Maxim. Și lista poate contiua", a scris Armand GoÈ™u la moartea ilustrului om de cultură.
"Datorez totul acestui popor și acestei țări"
Eminent turcolog, director al Institutului Cultural Roman "Dimitrie Cantemir" din Istambul, Turcia, a urmat cursurile Liceului Internat "C.Negruzzi" din Iasi, apoi Facultatea de Istorie a Universitatii "Al.I.Cuza" din Iasi, in perioada 1961-1963.
"Datorez totul acestui popor si acestei tari. Nu sunt vorbe mari, ci este porunca marilor personalitati nascute in acelasi colt de tara - nordul Moldovei, in care m-am nascut si crescut: Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian...", marturisea botosaneanul Mihai Maxim.
O viață plină de fabulos, de descoperiri È™i de prefaceri de la an la an. O aventură a unui om plecat din Vornicenii BotoÈ™anilor È™i care, decenii la rând, a scos la lumină istoria unui popor care nu este al său, dar pe care l-a respectat È™i l-a iubit.
"Dacă ar fi să-mi reiau viaÈ›a de la capăt, aÈ™ alege fără cea mai mică ezitare acelaÈ™i drum, adică aceeaÈ™i aventură pasionantă, dureros de frumoasă, a cercetării È™tiinÈ›ifice (a Adevărului, a arhivelor în primul rând) È™i a Catedrei universitare... Nimic nu se compară cu bucuria unei noi descoperiri, fie în domeniul ideilor, fie al documentelor, fie al sufletelor tinere, doritoare de nou, de puritate, de perfectiune”, povestea cu farmec botoșăneanul Mihai Maxim în noiembrie 2010