Talentul există într-un pictor în măsura în care creaţia se manifestă în întreaga sa fiinţă. Iar Corneliu Dumitriu a făcut ceea ce puțini dintre noi îndrăznim: s-a lăsat stăpânit de artă, s-a dăruit cu totul fantasticului previzibil.
A adus o concepție artistică unică în spațiul botoșănean și nu numai, a creat o pictură a simbolurilor și a percepțiilor departe de facilul contemporan, din care transpare o energie a culorii greu de egalat.
Corneliu Dumitriu a dominat necunoscutul, l-a ordonat, i-a luminat umbrele. Nu s-a temut de haos, dar a respectat mereu mersul lumii, chiar și în mijlocul haosului trăind.
Fără să fi fost vreodată vreun boem, artistul s-a așezat mereu într-o paradigmă cu totul aparte, și-a asumat și a susținut pe toate căile arta autentică, a promovat valoarea și s-a situat de partea luminoasă a artei.
Misiunea artistului este, de departe, cea de a reda închipuirea, de a dovedi că "ceea ce nu e, este" (Cennino Cennini). Mâna lui Corneliu Dumitriu a avut darul (și harul) de a găsi nevăzutul în lucrurile văzute. Astfel putem admira caii zburând, păsările tăcute în mijlocul cerului, aşa vedem umbrele caselor lunecând în ape sau anotimpurile în culori dintre cele mai surprinzătoare. Dar nu uităm florile, acele flori pe care doar Corneliu Dumitriu le putea nemuri.
Spiritul creator al artistului Corneliu Dumitriu are forţă, dar şi îngăduinţa de a nu se năpusti asupra privitorului, ci îi lasă răgazul de a trăi zborul şi încremenirea, de a avea propria experienţă a revelaţiei artistice.
Corneliu Dumitriu a deținut nu doar știința picturii și a graficii, ci și pe cea a expunerii. A făcut parte dintre artiștii care au poposit pe simezele galeriilor internaționale. De la Veneția la Frankfurt sau New York. Dar de fiecare dată a păstrat pentru orașul în care trăiește o afinitate și o emoție aparte. Lucrările care poartă semnătura pictorului Corneliu Dumitriu se situează în rândul celor care ies din obișnuitul artistic, se detașează de reguli, de cunoscut, de liniarul grafic.
Este artistul care, în 68 de ani, a transpus în culoare emoția. Și-a construit cu rigoare drumul, s-a căutat pe sine și a găsit energia care l-a făcut să fie unic. ”Orice tablou începe de la zero”, spunea artistul. Nu vom găsi în arta lui Corneliu Dumitriu nervul artiștilor contemporani, nu ne vom prăbuși în hăul neînțelesurilor. Pentru că, prin culoare, Corneliu Dumitriu rămâne conectat la ”forța aceea specială numită Dumnezeu”. Or Dumnezeul lui Corneliu Dumitriu înseamnă lumină, iubire, înalt.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!