“Plugușorul”, urare tradițională în preajma Anului Nou, a păstrat ritualul din trecut. Acesta are rădăcini adânci în spiritualitatea autohtonă. El este întotdeauna însoțit de strigături și sunete de clopoței. Conform tradiției, în seara Ajunului de An Nou, „Plugușorul” se recita din casă în casă. Acesta era practicat doar de copii sau adolescenți.
În această perioadă a anului îmi aduc aminte cu nostalgie de copilăria mea din orașul meu natal Botoșani. Eram în vârstă de 9 sau chiar 10 ani și, cum intram în luna lui decembrie, începeam ca mai toți copiii să ne gândim la Colindă. În mintea noastră copilărească vedem numai beneficiul ce Colindatul ni-l poate aduce. Cadouri, în special cel bănesc, pentru a susține colecția de timbre, a cumpăra un stilou cu rezervor (cerneala ajungea automat la vârful peniței), cărți etc. În sfârșit, fiecare își făcea deja planurile cum va cheltui acest venit.
Ca de obicei, eu eram organizatorul și ne-am întrunit cu prietenii mei din vecinătate la mine acasă. Era Lică, cu câțiva ani mai în vârstă decât noi, un băiat foarte atletic și putea să ne apere în caz că întâlneam unii copii rău-voitori care ar fi pus ochii pe cadourile primite! El la Colindă lua cu el un „ciomag” și asta ne inspira siguranță. Mai era și Jeni (sora lui), Tincuța și Safica (sora ei). La ordinea zilei ne pregăteam itinerariul, mai tot timpul prin cartierul nostru: Agronomul Ritanovici, maiorul Pandele, la preotul bisericii Sfântul Spiridon (preoteasa era foarte darnică), la familia Croitoru, Dimitriu, Spiridon, Zvorişteanu și unele rude de-ale noastre ce locuiau prin apropiere. Socoteam că începând de la ora 17:30 și până la 20:00 vom putea reuși să găsim pe fiecare din listă acasă, deoarece unii petreceau revelionul în restaurante, la locul de lucru sau în familie.
Totul era frumos, dar ne-am dat seama că nu aveam utilajul necesar pentru Colindă... nici clopoței și nici un plugușor. Adică plug miniatural, împodobit cu hârtie colorată și panglici prezentat în cadrul colindei- dar am decis să mergem fără el. Pentru clopoței, de cumpărat nici vorbă, nu avem bani pentru el. Am cerut un sfat de la mama mea, ea fiind femeie practică nu i-a lut mult timp și a găsit o soluție. A revenit cu capacul de la butelia de gaz și cu bătătorul de piper.
Împreună amândouă sunau departe de sunete de clopoței, mai degrabă a „clopot de biserică”! Ne-a luat puțin timp să ne obișnuim cu această improvizație, dar neavând încotro am acceptat soluția. Ne-a mai rămas să alegem strigături, adică urările vesele. Fiecare avea să aducă o versiune. Mama mea și surorile ei au fost născute în Sulița, iar în copilărie au mers și ele cu Colinda.
Ea mă îndrumase să-l rog pe bunicul Iosub să-mi recite o colindă clasică.
După câteva zile toți ne-am reîntâlnit și am și decis Colinda cu urăturile de la bunicul meu, care erau cele mai bune. Apoi făcusem câteva repetiții în care eu eram „clopotarul”, fetele cântau textul iar apoi toți împreună țipam în gura mare „Hăăi! Hăăi!”. Număram zilele, eram nerăbdători așteptând ajunul Anului Nou!
În ajunul Anului Nou căzuse puțină zăpadă, pe la prânz se oprise. Îmi aduc admite că era o seară cu lună plină și credeai că ești în zorii dimineții, cu zăpadă proaspăta căzută, era un peisaj ca în povești. Toți ne-am îmbrobodit bine cu căciuli, mânuși și fulare și am pornit la drum. În primele case am avut succes, dar zgomotul „clopotului improvizat” era așa de strident, încât am întărtat toți câinii din împrejurimi de urlau în unison cu colinda noastră!
Nimeni nu putea să ne ignore. Mai toți stăteau în prag și ne ascultau, iar unii părinți cu copii mici îi aduceau la fereastră să ne asculte și admire. După două ore de colindat ne-am întors la mine acasă. Toți eram îmbujorați de frig, dar cu o sacoșă plină cu nuci, mere, cozonac și o sumă de lei! Mama pregătise o oală cu cacao și brânzoaice proaspete, și toți ne-am delectat. Mai toți vorbeam deodată, repetând cu voce tare peripețiile prin care am trecut cu Colinda. Așteptaserăm momentul, sperând că o minune financiară se va produce ca să ne rotunjească „venitul” și să-l putem împărți fără greutate. Nu a fost greu, 16 lei la 5. În cazul meu era simplu, partea mea echivala cu două bilete de cinema! Era târziu, la ora 21 fiecare s-a întors la casa lui, obosiți, dar cu un zâmbet de satisfacție. Amintiri nostalgice din copilărie, dar niciodată uitate!
Ne aflam în preajma sărbătorilor, vă doresc din tot sufletul SĂRBĂTORI FERICITE, toate dorințele să vi se împlinească! După mai bine de 65 de ani, mi-am adus aminte versurile învățate de la Colindă ale bunicului meu Iosub, dar au contribuit și verii mei Mark și Maurice:
Aho, aho, copii si frați,
Stați puțin si nu mânați,
Lângă boi v-alăturați
Si cuvântul mi-ascultați.
Mâine anul se înoiește
Plugușorul se pornește
Si începe a ura
Pe la case a colinda
Iarna-i grea omătul-i mare
Semne bune anul are
Semne bune de belșug
Pentru brazda de sub plug
Plugușor cu patru boi
Ia mai mânați, mai flăcăi!
Hăăi, hăăăi...
De urat, am mai ura,
Dar mă tem că va-însera,
Pe aici, pe la dumneavoastră,
Departe de casa noastră.
Și ne-așteaptă și-alte case,
Aho, aho!
Dintr-un obicei străbun,
vă dorim un an mai bun.
Și cu dragoste creștină
Să primiți în dar lumină,
Zurgălăi de flori de gheață,
Să vă bucurați de viață!
Mult succes s-aveți în toate.
LA MULȚI ANI, cu sănătate!"
------------------
Prof. univ. Angelo Segall- Montreal-Canada
(Fotografia – sursa Botoșaniul de odinioară - face parte din vasta colecție a profesorului și artistului plastic Gheorghe Stanciu)